După douăj’ de ani
Era ultima vacanță. Trecusem peste examene, dar tot mai rămăsese ceva din vară. Era timpul să ne vedem de viață, să ne căutăm un serviciu, să ne căsătorim. Vocea conștiinței pure își fixase megafoanele pe un comunicat important pentru țară: ne mai fusese îngăduit să copilărim cinci-șase ani, dar venise …