Articole despre tragedii

E după-amiază târziu și mă întorc acasă conducând mica mea buburuză. Soarele îmi apune în oglinda retrovizoare și o căldură îmbietoare parcă îmi amorțește simțurile. Am pornit radioul și m-am surprins fredonând… hmm… genul de muzică nu-mi spune prea multe, dar cuvintele, cuvintele au sens pentru mine.” Fugi, inimă, fugi!” …

Deși aceste vorbe aparțin unui bărbat și a fost extrem de potrivită încercării prin care trecea el, în ele te regăsești tu, femeie, mai mult ca niciodată! Doar că nu stai de fiecare dată să reflectezi asupra tuturor provocărilor pe care viața ți le aduce în cale și prin care …

Scriitorul și filosoful Pascal Burckner descrie cu finețe experiența atât de surprinzătoare din spatele ușilor închise ale mulțimii. Cum să-ți reorganizezi zilele, cum să rămâi demn și să te ții în picioare în asemenea împrejurări. “Nefericirea oamenilor vine dintr-un singur lucru: nu știu să rămână liniștiți în camera lor” – …

O știi pe aia cu, eu vreau să schimb lumea, mai puțin pe mine, nu? Că, sigur, doar problema e la lume, la cei din jur, nu la mine, eu, asta care mă chinui să fac un bine și ceilalți nu înțeleg și, mai ales, nu mă înțeleg. Mă lupt …

Continuarea de aici. Liftul de alamă în care mă văd un zeu în poziții războinic-eroice îmi poartă corpul parfumat, îmbălsămat în țoale elegante, dar lejere de party. Vuietul crește pe măsură ce cobor. Muzică bună, zumzet și veselie. Îmi programez fața de mascul sigur pe el. Cu pași elastici de …

Focul aprins de groază, dezgust, deznădejde și urlete nu se va stinge prea curând și caută acum să mistuie vinovați, sperând că astfel se va mai domoli. Jerbele urii caută jertfă pentru jertfă și astfel vâlvătaia nu își poate găsi în veci odihnă. E în natura noastră umană să căutăm …

Cred că greșiți la fază asta cu rușii, comunismul, domnule Pârvu… nu înțelegeți greșit, nu sunt nici rusofil, nici comunist, dimpotrivă, am condamnat și condamn direct comunismul – are tragedii de neiertat, dar eu cred că femeile s-au masculinizat din cauza consumerismului, n-am să spun capitalismului, că nu cred că …

După ani întregi de războaie și de știri zilnice despre lupte, morți, refugiați, orașe distruse, vieți zguduite, traume și tragedii la toate porțile Europei civilizate, occidentale, mediteraneene ori estice, după râuri și râuri de cerneală ce au curs ca să ne împărtășească povești, analize, comentarii păreri, poziții, după alegeri câștigate …

în rarele momente când avem şansa să asistăm la o dovadă a perfecţiunii trebuie să ne fie frică – şi mereu ne este – să facem vreun gest nu e teama că am putea strica ori tulbura în vreun fel momentul ci că ne-ar putea scăpa că l-am putea pierde …

Zilele trecute, o prietenă, pe care să zicem că o cheamă Fermina, decide să mi se destăinuie. Uluirea mea încă mai persistă, nu atât pentru că a făcut pasul acesta, ci pentru că, prin mecanisme care îmi sunt încă parțial necunoscute, oamenii se hotărăsc relativ rapid și ușor să-mi împărtășească …