Articole despre toamnă

Constanța, 1965 Se zvonea că simbolul orașului este bântuit, deoarece fusese construit de cineva care trecuse printr-o tragedie cu puțin timp înainte să înceapă lucrările: îi murise fiica, iar această pierdere ar fi influențat asemănarea dintre clădire și un dric. Până și ferestrele păreau a fi morminte tăcute. Dar stilul …

De azi, omule, nu te vei mai culca afară și nici nu vei mai dormi pe pământ. Căci pe sub el se vor ascunde lighioane, iar frigul nopții va avea lung tăiș. De azi, iarba va îmbătrâni pe câmpuri și va bate prima pală de galben în frunze. De la …

La marginea unei păduri de fag, albă, golaşă şi zgribulită, în Ajunul Crăciunului, două case se odihneau rânduite una lângă alta sub cerul limpede, de cleştar, ce împrumuta azurul său întinderii tăcute de zăpadă. Una mai mare, cu uşă de lemn verde, cu iederă uscată căţărându-i-se vajnic până sus, la …

Ei bine, în zilele noastre nu trebuie să fii vreun Coșbuc, Topârceanu, Goga, Alecsandri ori Bacovia pentru a răspunde la întrebarea asta. Nu, dă-le încolo de peisaje pastelate redate în zeci de cuvinte. Azi, dacă te ține megapixelu’, poți să trimiți orice toamnă, oriunde, așa, pe muțește. Cu o astfel …

Nici bine nu s-a mai răcorit în toamna asta târzie și-ncepi să vezi pe stradă oameni care-și iubesc tare garderoba și încălțămintea de toamnă/iarnă, altfel nu-mi explic de ce-și sufocă picioarele cu papucii ăia pe care ar trebui să-i încalțe abia peste vreo două geruri, numa’ zic. La fel, cred că …

“A-la-la-la-la-long, a-la-la-la-la long, … UUU-IEEEE” o lălăiesc “băjeții” de la Inner Circle la radio. O literă, frățică, una MMMioritică, și era deja imnul reggae anti-PSD al diasporei.  Suntem în drum spre secția de votare de la Straubing. De data asta mergem lejereanu‘, la 40 de kilometri de noi. Ne-am făcut …

Tot scroll-înd pe net după te-miri-ce, absolut întâmplător îmi săriseră-n ochi: niște blocuri imense de piatră din Cehia, cu o portiță de piatră între ele. Și mi s-a pus pata că vreau la ele. Și-am fost, nenicule! Adršpach întâi. Apoi musai o fost înc-o zi-lumină și la suratele lor din …

Un răsărit mov cântat de ciori. Fum și abur, cine mai respiră deasupra frunzelor arse? Privind soarele în față, cum stă aspru pe cornișa casei, știu că-i ultima zi de toamnă. Dar abia mâine, mâine începe iarna vieții noastre. De mâine poate ne vom întroieni în facturi, reproșuri, neajunsuri, azi …

Octombrie. Peste tot. Covor de frunze uscate cu nervuri aspre, la vedere, ca nişte palme cu riduri. Încearcă să meargă printre ele, să nu le atingă, nu care cumva să se molipsească de la uscăciunea lor. În aer pluteşte iz de păsări. Sunt doar porumbei ce lasă în urmă miros …

Nici nu mai știa câte anotimpuri trecuseră peste ea, fără să-și dea seama. Venise din nou toamna cu ploi reci și dese, iar copacii își plângeau frunzele ruginite, căzute pe asfalt. Vântul șuiera, trecând prin hainele subțiri de vară, înfiorând-o. Nici nu mai știa de când dura așteptarea asta, devenită …