Articole despre toamnă

Mițule drag, cerul tomnatec își vântură ciopoarele de nori cerniți încolo și-ncoace. Brumărel își scutură iarăși și iarăși noianul de frunze-arămii, iar în zorii zilei firul ierbii prinde-o pojghiță plăpândă de promoroacă. Bobocii “tufănicilor” de pe balconul nostru s-au crăpat de-a binelea; de câte ori le-ating fără voie moțurile-nflorate, mireasma …

“Uite, dacă-mi strâng sufletul, nu se prinde nimic în el. Oricum, am ajuns departe, foarte departe. O mai fi ceva? Arborii cresc, le dau mugurii, le pică frunzele și se întreabă: o mai fi ceva? Oamenii iubesc, stau de vorbă și mor. O mai fi ceva? Morții tac. Scrutează veșnicia …

Copila mea, Nu știu cum ți se va părea în viitor viața la țară, dar acum văd că îți place, și mă bucur mult pentru asta. Mă bucur că și tu cunoști bucuriile copilăriei mele. Măcar o parte din ele. Alergi cu tălpile mici, goale, pe pământul reavăn și roditor, …

Pe la începutul toamnei mă pomenii cu niscaiva parale, venite cu întârziere dintr-o muncă de care și uitasem. Îmi adusei, însă, aminte că în martie 2020, pe când pandemia părea că va dura pentru totdeauna, mi-am promis că, dacă voi supraviețui (ba chiar și dacă nu voi supraviețui), voi revedea, …

E septembrie, dar eu mai sunt în concediu trăgând încă puțin vara de mânecă. Sunt singură, pentru că de ceva ani buni, de când am rămas văduvă, prefer să merg singură în concedii. Cumva, fără vreo explicație exactă, când eram tânără știam că va veni acest moment, dar îmi imaginam …

M-am întors în oraș ca să caut înțelesul începuturilor. Acel început: de Alexandru de atunci mă despart zeci de ani, dar încă știu răspunsul său la prima mea întrebare serioasă din Oracol: Ce ți-ar plăcea să fii dacă nu ai fi tu? Ceilalți dădeau, bineînțeles, răspunsuri previzibile, tâmpe, insuportabile. Alexandru …

Am vrut atunci să-ți spun că poate cerul nu este atât de albastru și vara nu este atât de vară cum vrea să pară, că toate sunt așa cum le lăsasem cu mult timp în urmă și că se schimbă doar comportamentele, nu și motivația lor, gândindu-mă la valul care …

Acum mă bucur mai mult decât în anii trecuți de zilele însorite ale toamnei. Anul ăsta ciudat s-a scurs și el și ne-a lăsat buimaci, așa cum îmi par frunzele copacilor, care parcă nu știu ce culoare să prindă. Și atunci unele se hotărăsc să fie galbene, unele roșii, iar …

E toamnă arămie și senină. E ziua lu‘ tălică, Mițule. Te–aș fi sunat la prima oră a dimineții. Mi-ai fi răspuns cald, cum știai tălică, „a, e Mițu lu’ mama. Știam eu!” Mi-ai fi lăudat acrostihul cu dedicație și mi-ai fi zis că te-a ‚bușit’ plânsul citindu-l. Mi-ai fi mulțumit …

– De ce îți place toamna? A întrebat Sofia, sprijinită cu spatele de peretele din lemn al cabanei. – Puiul meu, îmi place toamna pentru că pianul sună altfel în serile ploioase. Cadența ploii pare să îngâne liniștea produsă de clapele pianului. – De ce îți place liniște? Liniștea aceasta …