Articole despre timp

Trebuie să scriu! Trebuie. Sună prea puternic. Vine dintr-o nevoie aproape disperată. De ce? De ce trebuie să scriu? Dacă aflu răspunsul, voi scoate totul afară? Va însemna asta o eliberare, vor fi toate cuvintele parte dintr-un întreg? Sau poate că nu-i întrebarea potrivită, poate ar trebui să o reformulez. …

Fă-mă să înţeleg ce s-a schimbat? Te-ai săturat să te simți viu, să te simți tânăr și îndrăgostit? Tu de ce taci când frumusețea te înconjoară. Ţi-am dăruit cam tot ce se putea, fără să mă întreb vreodată dacă e prea mult sau prea puțin ceea ce aveam eu de …

Dragostea mea, când vei avea tu timp, eu nu voi mai ști ce să fac cu el. Ciudat e cum ne puteam sincroniza acum câteva luni… Şi în agitația zilelor cotidiene reușeam amândoi să găsim secunde, minute și uneori chiar ore sau zile întregi pentru a hrăni și crește ceea …

Rămâi să mori sau înveți să trăiești? Viața te mai întreabă uneori unde vrei să călătorești și cât ești dispus să plătești? Eram cu biletul în mână pentru o călătorie în adâncul sufletului, acolo de unde izvorăște pulsul vieții, iar prețul ce mi se cerea era curajul de a trăi. …

„Mouelle Rocher, Dezliterarea pe fuior de timp” este primul volum al romanului de debut semnat de Cosmisian. Fragmente ale acestei inedite povești de iubire au fost publicate de-a lungul timpului pe catchy.ro, oferind cititorului posibilitatea să deguste un stil baroc de scriitură și, în același timp, menite să-i trezească curiozitatea …

Dragă Catchy, Am citit astăzi un text care punea o întrebare (disperată, mi s-a părut) și mi-a stârnit niște amintiri pe care le credeam (speram) uitate, așa că vreau să-i răspund autoarei articolului  „Aș da orice să știu un lucru: dacă am contat.” Vreau să fac câteva precizări: e o părere …

A răsărit soarele… ca și cum s-ar mira cineva. Am început dimineața cu zâmbet pe buze… ca și cum i-ar păsa cuiva de dinții mei albi. A început să secere vântul… ca și cum i s-ar fi dus lipsa. Gândesc atât de mult… ca și cum aș fi grăbită de …

Ai plecat! Ai plecat mai repede decât o adiere de vânt într-o zi caniculară. Ai plecat fără să-ți pese că lași în urmă doar nesiguranță și regrete. Am regretat că nu ne-am despărțit frumos, am regretat că ai intrat în viața mea ca un străin, iar când ai plecat, ai …

Ai plecat de atâtea ori din viața mea, încât am uitat cum e să mai fim noi. Și de fiecare dată ai luat cu tine o bucată din sufletul meu, pe care l-ai vândut la colț de stradă pe câțiva bănuți, când rămâneai flămând și gol de mine. Te-ai întors …

Am niște ani. Câțiva în care am adunat bucurie și tristețe, amăgire și dezamăgire, durere și extaz, dulce și amar, iubire și doruri. Multe doruri. Am ales în loc să-mi simt anii, să-mi simt dorurile toate. Mă gândesc dacă aș clădi “cetatea dorurilor mele”, pe care le-aș lua cu mine …