Articole despre tihna

Ne grăbim, ne grăbim… hai, hai cu trezirea, este 6 și un minut, ce faci, dormi în front? Unde e eficiența ta? Cu o mână te speli pe dinți și cu una te piepteni? Așa mai merge, dar grăbește-te că ești în urmă cu câteva nanosecunde… în urma restului omenirii …

Cele 8℃ din termometru se asortează perfect cu lalelele care și-au deschis cu atâta hotărâre petalele catifelate, într-o minunată dimineață de februarie. De ce minunată? Pentru că soneria telefonului a fost înlocuită de o rază jucăușă care mi-a mângâiat obrazul, pentru că am pregătit micul dejun pe tihnă împreună cu fiul …

– De ce ți-e dor?, mă întreabă molatic o șoaptă ce trece fugitiv pe la ureche. – De pielea aia care se contopește perfect cu a mea, de trupul zvelt, învelit de săruturile mele ca într-un ochean întors, de acele buze pârjolite din soarele din mine, de mângâierea caldă ca nisipurile …

De cele mai multe ori, nu reușesc să mă încadrez în tiparele prestabilite. Nu degeaba spun eu că adeseori viața mea e cu susul în jos. Că-mi trasez planuri și ele se lasă intimidate. De exemplu, deunăzi, am avut un moment de răgaz, nici urmă de presiune, așa că am …

Un autor japonez, Yukio Mishima, spunea că până și cel mai neînsemnat om din lume, având prieteni, devine important. Nu-i așa că are dreptate? Îmi plac oamenii care se știu înconjura de prieteni. Rostul prieteniei nu este acela de a te ajuta să trăieşti mai bine, ci să trăiești mai …

Știe că nu va fi așa, dar are o plăcere de sine stătătoare să se amăgească. Și să-și înmulțească amăgirile. Care, zice ea, îi fac bine. Îi fac bine cui? Minții? Când a învățat mintea să fie fericită? Ea face calcule, planuri, te ține-n alertă și-ți strânge corzile sufletului până-ți …

Nu ştiu voi, dar pentru mine ziua când îmi calcă mama pragul e zi senină. Poa’ să plouă mocăneşte, să viscolească, să crape cerul, când e mama la mine eu mi-s în siguranţa copilăriei. Vine rar, cam la 5-6 săptămâni, dar, când vine, se cunoaşte. Numa’ ce-o vezi că se …

De câteva zile îmi e dor. Aşa, carnal. De blândeţe şi bunătate. De tăceri. De oameni care zâmbesc fără subînţeles ori pentru că o impune contextul, ci pentru că aşa simt. O fac din tot sufletul, pentru că sunt buni, şi blânzi, şi înţelegători. Contactul cu astfel de oameni e ca …

Am o prietenă catchy-toare, e dracu’ gol, nu m-ar lasă în tihnele mele sceno-spațiale, neam. Așa mă provoacă, de sare scaunul, cu tot cu planșetă, de la jarul adânc încins în fremătându-mi c*r. „Gol” am spus? Păi dacă-i „golul” meu, atunci e cu di tăte, cu țâțe, cu c*r, cu …