Articole despre tata

Astăzi, mi-a apărut în fluxul de știri de pe Facebook o postare care m-a emoționat teribil. O împărtășesc cu voi, pentru că de asemenea “știri” suntem flămânzi, de vești despre oameni care fac lucruri cu miez și dau speranță că ceea ce spunem noi, femeile, cochetând – “vârsta e doar un …

Sunt bine. Sunt bine pentru că țin în mâini Jurnalul Oanei Pelea. Sunt bine căci pot fără rețineri să dau play Anei Moura sau lui Celentano. Sunt bine pentru că am foaie și creion. Și liniște. Sunt bine pentru că e vremea bujorilor. Și ii pot aduce acasă. De la …

Aveam vrei câțiva anișori, când am primit în dar cartea cu povestea motanului încălțat. Eram fascinată nu atât de poveste, pe care spre rușinea mea am și uitat-o, cât de imaginea acestui motan frumos și mândru, care avea niște cizme grozave, roșii și strălucitoare, pieptul bombat, pălărie, un zâmbet cuceritor …

Azi eu și cu ea împreună, ne trezim devreme în zori, eu îi sărut mâna și fruntea, mama citește scrisori. Acum, când tata nu mai este, mamei îi este frică de – multe lucruri! Acum, când tata nu mai este, mie îmi este frică de – viață! Îmi amintesc, deseori, …

Mâine în zori se împlinește o săptămână de când tata a scăpat de orice suferință. Acum pot să scriu. Nu despre plecarea lui și în niciun caz despre suferințe, ci despre tatăl meu cel viu, așa cum l-am cunoscut, așa cum va rămâne mereu în amintirea mea. Voi folosi cât mai mult, în …

Faceți un exercițiu de imaginație: două familii diferite, reunite la cină, într-o seară absolut obișnuită. În prima familie, copiii sunt foarte bine crescuți. Atmosfera e prietenoasă, se vorbește despre cât de gustoasă e mâncarea, ce s-a întâmplat pe la școală, se împărtășesc lucruri din lumea părinților, iar la sfârșit se …

M-am hotărât să onorez amintirea tatălui meu cu veselie. Pentru că am râs atât de mult, cu el și de el. Nu mai zic câtă bășcălie a făcut el de mine. Așadar vă povestesc, Prima mea aventură pe pârtie, cu tata Au trecut ceva anișori de când am pus schiurile …

Mă întreb asta de când am aflat că tata are cancer, cu metastaze multiple și se stinge pe picioare, puțin câte puțin, în fiecare zi. De atunci, adorm și mă trezesc în fiecare zi cu același gând. Cum e să deschizi ochii dimineața și în loc să te gândești că …

Cu mulți ani în urmă, eram de gardă la un spital din Valea Jiului, noaptea de Ajun. Era o noapte calmă, ningea. Un cor a venit în curtea spitalului și ne-a cântat colinde. I-am primit cu vin fiert, ne-am făcut urări, ne-am îmbrățișat.. Departe de casă și încercat de îndoieli, …

M-am născut cu două luni înainte de termen. Medicii nu dădeau multe șanse unei fetițe de 1,7 kg care stătea în incubator de câteva zile. M-am grăbit. M-am grăbit să ies de acolo pentru a-mi face părinții fericiți. Mama mi-a spus că eram cuminte, nu plângeam și dormeam bine. Am învățat …