Articole despre tachinare

Era cândva la Sinaia un fotograf care avea o maimuță. Să îi spunem Clotilda, zic. Mică, dresată, prietenoasă. Mă rog, cum sunt maimuțele. Clotilda era prevăzută cu o zgardă și o lesă lungă, știu eu, să fi avut vreo trei metri lesa. Într-o zi, s-au prezentat la făcut-poza-cu-maimuța două doamne. Cu …

– continuare de aici – – Ți-am spus – încep, luându-i mâna în a mea – te-am căutat la Calcuta după ce am aflat că te-ai întors din Nigeria. Am fost și la El Aaiun, iarăși, atunci. M-am plimbat de… – Ți-o fi fost dor. Luminile mașinilor de poliție rămâneau …

Îl privea pe sub sprâncene. Nu uitase ce se întâmplase acum un an. Când o trădase. O înfierase în suflet. Rămăseseră urme adânci, erau scrise cu roșu, un roșu-stacojiu, care să ardă pielea. Și o ardea. Și acum. Și mereu. Ea aflase. Nu avusese loc nicio discuție. Nici măcar o …

În urmă cu câteva zile mă duceam la Câmpulung. Mă aventurasem să iau trenul din București pe doar 30 și un pic de grade, început de caniculă. Trenul era destul e aglomerat – de obicei sunt câțiva oameni rătăciți în fiecare vagon. Acum era plin. Aveam locul într-o formație de …