Articole despre suspine

    -Așa te-ai trezit, scorpie?! Ai deschis ochii și te-ai gândit că ai încă o zi, încă o șansă în a te face neplăcută?! Ți-ai băut cafeaua, trăgând cu poftă și dintr-o țigară, dar fără să îți pese că unii și-ar fi dorit să fie lângă tine?!      -Da! Sunt …

Cine zice flamenco, se gândește la pasiune, forță și seducție, la improvizație, suspans, dezinvoltură, la suspine, putere și siguranță de sine. La Andaluzia, la caldură, la picături de sudoare, zgomot, frisoane și la tumultul vieții pompându-ți în vene. Dar nimeni nu se gândește la disciplină, la muncă, la durere fizică, la nesiguranță, la enorm …

În noaptea în care am luat hotărârea să mă despart de tine, am plâns liniștit. Fără vaiete, fără înjurături și reproșuri, ci în liniște. Nu ca data trecută, când am profitat să o jelesc și pe Dolores O’Riordan și ascultam în buclă When you’re gone; nici n-am mai băgat în mine coniac în mod …

După cum văd că stă treaba, făţărnicia oamenilor în preajma sărbătorilor de iarnă atinge cote alarmante. Soţiile dau iama printre blide să fie masa plină cu de toate când vor veni cumetrii cu naşii şi cu finii. Competiţia e acerbă, acum a ajuns la Faza pe Sarmale. Soacrele dau ochii …

Draga mea prostuţă, dependentă de rânjetul care îţi închide uşa în nas pentru a sufla două beri cu alţi trei camionagii şmecheriţi de Salam sau pentru a admira fuste scurte cu finaluri asemănătoare şi dedesubturi… murdare, am decis să îţi scriu. Poate, aşa, o să fii cu băgare de seamă …

Mi-aduc aminte prima mea călătorie cu trenul. Mare bucurie, o împlinire demnă de un adevărat explorator ce pleacă în marea expediţie a vieţii sale. Desigur, la acea vârstă mă fascina absolut orice nimicură şi mă chinuiam şi nopţile să-mi retrăiesc amintirile de peste zi, să nu cumva să uit de …

Soarele rece îngheţa orice fărâmă de viaţă pe care-o întâlnea în cale, dar… aşa se întâmpla de când Apocalipsul topise şi ultima suflare a înneguratului Pământ. Deşertul, odată fierbinte, nu mai era decât un pumn de gheaţă. Era atât de rece… Mai rece decât oricare criptă visată până atunci. Coşmaruri! …

Trăiesc în Andaluzia, pe malul mării, din februarie anul trecut. Și fix de atunci vreau să scriu ceva despre viul de aici. Să descriu un “tapa”, să las un val de Mediterană pe anemicul papirusului pixelat de aici, să-i smulg o „fleur de elegance” Spaniei și s-o cocoț în vârf …

Ar trebui să fie vacanță, veselie, zâmbete. Sunt inundații, război, epidemii. Lacrimi și suferință, pe care le-am fi putut evita, că suntem in mileniul trei… Comentariile sunt de prisos.         “Doamne, n-ajung pân’la tine vârfurile acestei păduri de suspine? Cum ești tu atotștiutor, să fi dat pâne de-ajuns …