Cândva, o despărțire
Cetatea se retrăgea în spatele mării. Din apa mică și calmă, întinsă pe sute de metri înspre larg, creșteau arcadele înalte și goale, ultimele artefacte dinaintea nesfârșitului văl de turcoaz. După uriașele arcuri cizelate în stâncă cenușie nu mai treceau oameni. Pe sub ele, apa începea să-și adjudece uscatul, blajină, …