Articole despre studenție

Mărturisesc, înainte de toate, că sunt foarte româncă. Poate chiar mai mult decât îmi doream. Mi-am petrecut primii 14 ani de viaţă la ţară, într-un sat uitat de lume, în care şi sătenii uitaseră de revoluţie, poate chiar şi de democraţie. Nu am fost lăsată să scriu cu mâna stângă, …

A fost odată ca niciodată. Aşa încep toate poveştile cu final fericit. Şi povestea de faţă începe tot cu un “a fost odată”, dar încă nu a ajuns la final şi nici nu ştiu dacă va fi unul fericit. Iar şansele ca finalul sa fie fericit sunt slabe, pentru că …

Anul 1988, ea, “blonda” cum îi spuneau colegele, era studentă anul III la filologie, grupa de română -franceză. Timidă din cale afară, nu reuşise să aibă un prieten adevărat sau chiar un iubit, cum aveau multe dintre colegele ei de an. Erau numai fete la filologie, doar la grupa de …

În seara aceea, în cameră se intersectau ca niște unde electromagnetice, idei literare, care de care mai competitive, mai agresive. Scriitoarea nu știa asta, ea doar avusese un gând oarecare, de aceea acum stătea în fața computerului și căuta să nu se uite în stânga sau în dreapta în momentul …

Valizele erau aliniate la uşă. Încă o oră şi plecam la gară. Regia (n.red. campus universitar din București) se golise cu o zi înainte, mai eram o mână de suflete. Avusesem nişte cursuri de copiat, mă întorceam la începutul lui septembrie pentru două restanţe. Ar fi trebuit să fie doar …

Anii 85, ea, „blonda”, cum îi spuneau colegele, era studentă anul trei, la grupa de română – franceză. Timidă din cale afară, nu reuşise să aibă un prieten adevărat sau chiar un iubit, cum aveau multe dintre colegele ei de an. Erau numai fete la filologie, doar la grupa de …

Eram student în anul doi la Institutul de Mine Petroşani când am observat că în tot oraşul nu era nicio fată de vârsta mea disponibilă şi care să fie cât ce cât acceptabilă. De fapt, părea să nu fie niciuna, cu excepţia Amaliei, singura fată din an, mare cât o …

Mă simt fericită și împlinită. Mă simt ca și cum am pășit pe un tărâm nou, necunoscut mie, dar atât de râvnit. Un tărâm pentru care am muncit în mod continuu și pentru care m-am dedicat fără să am vreo urmă de regret. Îmi imaginam că anii de studenție trebuie …

Istorioara asta mai de mult îmi tot dădea târcoale s-o povestesc pe îndelete, iar eu mă codeam să mi-o asum și s-o dau în vileag. Mai știu și eu de ce? Poate din jenă sau pudoare masculină, fiindu-mi prea intimă. Unde mai pui că o parte din protagoniști mai sunt încă pe lume …

Am revăzut-o astăzi pe Sandra, după ceva vreme. Am gonit pe străzi de nebune şi am zâmbit la fiecare semafor la care un bărbat îşi agaţa capul pe geam să ne vadă mai bine. Ea, cealaltă jumătate a mea blondă este aşa de înaltă, încât orice pipiţă de tabloid ar …