Articole despre străzi

“Draga mea, te-am iubit din prima zi în care te-am văzut. Din momentul în care ai venit la masa mea și m-ai întrebat ce vreau să comand, din acel moment am știut că vei fi a mea. Și nu m-am înșelat. Mi-ai fost aproape în fiecare moment, ai știut să …

Clasa politică în sus și în jos. Care clasă? Care politică? O adunătură de panglicari și pleșcari, care în treizeci de ani n-au fost în stare să dea unsprezece oameni (primul unsprezece!) în fața căruia să merite să îți scoți pălăria. Pe mâna cui suntem? Pripași dedulciți la trândăvia bugetăritului, …

Infractorul condamnat penal la închisoare cu suspendare Liviu Dragnea, pușcăriabil încă, bugetar de zeci de ani, cu o avere nejustificată, este – așa cum o știm de ani de zile – un șarlatan perfect. Face poporul la alba-neagră și poporul stă bucuros la țeapă câtă vreme îi iese și lui …

Călătoria este o şcoală, una dintre cele mai bune din lume. Fără profesori, fără cursuri, fără cataloage şi note, fără inspecţii, fără povara copleşitoare a sumedeniilor de hârtii, ea oferă şansa învăţării unora dintre cele mai importante aspecte ale vieţii, dar şi a cunoaşterii de sine. Imprevizibilitatea situaţiilor, chiar dacă ai …

Am fost la București. A fost taaaare frumos. La fel de frumos ca o curvă bătrână, sulemenită cu verde pe la ochi, cu țâțele tronând regal din bluza mulată și bucile fleoșcăite, atârnând de sub fusta prea scurtă. E clar cât de mult mi-a plăcut, da? E frumos la București …

Iveta Maria  are 35 de ani și mătură străzile de la 16 ani. Atunci a început să lucreze cu gândul să-și ajute mama care venea stoarsă de putere acasă, cu mâinile uscate și ochii umezi. Câte o lacrimă refuza să se usuce, iar Maria îi ștergea obrazul mamei, cu degetele …

M-au rănit atât de tare cuvintele colegei mele, încât m-am închis în baie și am plâns pe săturate. Am plâns pentru sufletele împietrite ale celor care nu mai pot simți; pentru suferințele nespuse din teama de a fi rănit. Sărăcia bătrânilor care cerșesc o coajă de pâine pentru că nu …

Dragă Livia, Îți scriu din nou, pentru că noi nu o să avem niciodată Parisul. Ție nu îți place Parisul, nu îți plac luminile sale, ție nu îți place romantismul gratuit, ție nu îți plac cafenelele, tu ai avut inima bolnavă și nu bei cafea, ție nu îți plac coafurile …

Voi fi acuzat că tu nu exiști, că eu te-am plăsmuit, cum am mai făcut înainte cu alte și alte ființe care n-au cunoscut altă viață decât a cuvintelor mele. De când nu există cuvintele? De când nu trebuie să existe cuvintele? Dar, mă cunoști doar, Livia, nu-mi combat niciodată …

Când pleci din țara ta, n-ai cum să ocolești momentul când oricât de frumos, oricât de nou, oricât de magnific este unde ești, ți-e dor. Azi mi-e dor. Mi-e dor de România, mi-e dor de tata, mi-e dor de mama, mi-e dor de cățelul meu, mi-e dor de ora de …