Articole despre strain

Exilul e sentimentul înstrăinării. Ca să simți că aparții unui loc sau unei culturi, unei comunități, relația aceea trebuie să aibă rădăcini adânci. Omul metropolitan e un nomad. Orașele, încă de la început, au adunat laolaltă necunoscuți, oameni care nu aveau legături strânse. Sunt, de la origini, spații semi-virtuale, incubatoare …

– continuare de aici –  – 4 – – Ai un suflet generos, prințesă, dar ești atât de naivă! spuse, misteriosul ei companion o săptămână mai târziu, când, după zile de ignorare, se decise, în sfârșit, să revină. Când își făcu apariția, cu doar câteva minute peste miezul nopții, o …

De câte ori nu folosim aceste două cuvinte drept scut? De câte ori le rostim ca să ne retragem în lumea noastră? De câte ori nu ridicăm acest zid între noi și restul? Suntem obișnuiți să strângem din dinți, de teamă că vom fi răniți și mai mult. Afișăm întotdeauna …

Dragule, Îți scriu pentru că mi-e dor să fiu iubită și cine știe când o să vii tu… Cine știe prin brațele cui te pierzi acum și îi juri iubire eternă, crezând că-ți este suflet pereche? Cine știe cât ne-o mai fi dat să trăim departe unul de altul, fără …

Iar o zi plină la muncă, dar telefonul bâzâie: „Bună! te urmăresc în fiecare dimineață la cafenea, știu că ești măritată, dar dacă îți dorești o relație discretă, I’m all yours!” Nu știu ce-a fost în capul meu, dar am răspuns: „Nu știu cine ai putea fi, dar mâine am …

Se hotărâse. Știa că vrea să-și schimbe viata și că trebuia să facă un pas, dar nu prea știa în ce direcție. I-ar fi plăcut să cunoască pe cineva surprinzător. Nu-și dorea o nouă relație, își dorea să cunoască pe cineva diferit. Nu știa sigur în ce sens și se …

Întuneric. O lumânare arde. Stau în camera mea și scriu rânduri despre tine, cu umbra stiloului plimbându-se pe perdea. Câteodată mă gândesc că tot ce scriu rămâne impregnat în camera asta, în pereții ei, în podelele ei. Când eu nu voi mai fi și altcineva își va duce traiul aici, …

Stau întinsă în patul în care ne-am iubit azi-noapte, este ora prânzului și eu nu am mâncat nimic. Mâncarea nu-mi poate hrăni sufletul. Am luat un pix și o hârtie și vreau să scriu, să scriu despre noi, să scriu despre fericirea și durerea ce mă hrănește și otrăvește simultan. …

Nicole Zilele trec nesuferite, că așa trec zilele, și viața merge înainte indiferent cât de ciung ți-e sufletul. De fapt, nici nu știu cum trec. Am același sentiment ca în copilărie, când mama scotea perdelele de la geamuri și covoarele din încăperi. Geamurile orfane de dantelăria albă, podelele lucioase fără …

Nici nu ştiu cum o cheamă! Nici măcar acest mic amănunt nu m-a interesat. Când a apărut sfioasă la uşa mea, i-am pus din start o etichetă de „străin”. Eram proaspăt mutată într-un nou apartament, cu casa goală, dar totuşi plină de cutii, umplute la rândul lor de toată agoniseala …