Timpul e de capul lui
Parcă merg pe sârmă. Am nevoie de echilibru. Sub picioarele mele se deschide un hău la care mi-e frică doar să gândesc. Nu mă uit în jos. E prea adânc. Nu mă uit în spate. Nu mai e nimic. Nu mă uit în față. Nu se vede nimic. Ceață. Deschid …