Într-un final, n-am mai rezistat și i-am spus
E al meu de foarte multă vreme. Mi se potriveşte. E zâmbetul meu de dimineaţă, de foarte de dimineaţă, de ora prânzului, de ora înserării. E peste tot. Nu-mi imaginez cât de pustie ar fi viaţa mea fără el. Goală. Fără niciun zâmbet. Aşa de superficială să fiu? Îmi dă …