Poate o chema Smaranda
Bucureşti, amiază. Pe o tarabă, lângă Piaţa Amzei, un morman de căpşune, asemenea unui burdihan imens, se lăfăie cu neruşinare la soare. Miros de vară. Şi de bujori. Am sandale noi. Maro, din piele, cu toc şi floare mare, care lasă să mi se vadă unghiile vopsite în verde, gratuit, …