Articole despre serviciu

Știi diminețile acelea în care te trezești în plină deplasare spre serviciu, soarele plutește printre oameni ce dintr-o dată par mai drăguți? 06:15 – Pur și simplu te-ai trezit înconjurat de o stare de bine, parfum răcoros de primăvară. 07:30 – Albinele par a zbura în jurul tău cu încetinitorul. …

Privesc data la care a fost publicat articolul acesta înfocat și realizez  ca e un „cadou” de ziua mea. Împlinesc 35 de ani, sunt Puternică și Singură! Ce poate fi mai rău de atât? După cum spune autoarea, NIMIC, dragile mele…. Să vă ferească Dumnezeu de o femeie atât de …

Ceea ce părea un vis pentru multe mame active cu copii mici, deja a devenit realitate şi în România, prin deschiderea la Bucureşti, în sediul Romania Hypermarche S.A., în cadrul proiectului european M.A.M.A. – Model Aplicat pentru Maternitate Activă, a primului Centru de Îngrijire și Alăptare Baby Office™. Astfel, angajatele …

Să fii mafioată înseamnă să fii măritată de 20 de ani cu același bărbat, care te întreabă zilnic unde-i sunt ciorapii, iar tu să-i răspunzi prompt și egal, indicându-i stăruitor comoda din dormitor cu arătătorul: „i-am dus cu mine la serviciu, puiule!” să lucrezi opt ore la un serviciu solicitant, …

Îmi spuseseră să iau taxiul din gară şi-l luasem. Un taxi alb, banal, cu număr par. Şoferul, un mustăcios în jur de cincizeci de ani, mă întrebase adresa, şi eu îi arătasem peticul alb de hârtie. El zâmbise politicos şi-mi spusese că minimul e 25 de franci. Nu înțelesesem sensul, …

Pe Joy am găsit-o pe internet. Avea ochii mari. Aproape mai mari decât fața. O țineau într-un grajd, împreună cu vacile. Era slabă și speriată. De cum i-am văzut poza, am știut că o vreau. În primul rând, m-am pierdut în ochii ei negri, puțin triști. În al doilea rând …

Mă uit la tine, aşa, din depărtare şi văd cât eşti de calm. Nimic nu pare să-ţi clintească echilibrul. Eu mă agit ca proasta să fac şi asta, şi asta, şi asta. Ieri, deşi a fost sărbătoare, ai vrut să mănânci peşte. Am stat 12 ore la serviciu, apoi m-am …

Oricât am încercat să eludez realitatea și să neg evidența, am ajuns în punctul în care trebuie să admit: trăiesc într-un popor format în majoritate din idioți, agramați, semianalfabeți și semidocți. Ceea ce, pe deoparte, e bine, pentru că mă ajută să îmi distrag atenția de la pițipoance, cocalari, botoxate …

Mi-amintesc o scenă care a avut loc prin clasa a 5-a, în care m-am uitat fix la una dintre colegele mele de clasă – ce ciudat, chipul ei nu mi-l mai amintesc – și mi-am dorit din adâncul inimii să nu am niciodată o viață plictisitoare, și să am tot …

Acesta este noul meu nume. Pentru că așa îmi spune toată lumea: ”Te înțeleg, prietene!”. Nu am serviciu? Nu am bani să-mi plătesc factura la curent? Te înțeleg prietene! Nu am pentru chirie? Te înțeleg, prietene! Nu am pentru întreținere? Te înțeleg, prietene! Și oamenii o spun cu afectare, cu un soi de compasiune care …