Articole despre serbare

Prima poezie din viața ei a fost despre zăpadă, baletul apei în plutire Iarna și-a adus cu ea pietre de hotar, cu care să ne amintească prețul pe care îl plătesc fiicele oamenilor. Cu fiecare an ce s-a ascuns sub pătura albă a devenirii, am văzut tot mai multă strălucire …

– Taci din gură. E o rochie frumoasă. Nu mai comenta. – Dar, mamă, e urâtă rochița și eu am vrut o rochiță albă, lungă și o coroniță cu pietricele. O să fiu cea mai urâtă prințesă. – Trage rochia asta pe tine repede peste bluză și pantaloni, că începe …

Începea cu serbarea de la școală… ce strașnice pregătiri o precedau! Cu luni de zile înainte cântam și repetam la cor colinde care apoi umpleau sala de festivități. Apoi, când clopoțelul suna sfârșitul de trimestru, copila de oraș renaștea la țară. Acolo, în inima Bărăganului, Crivățul dă farmec zilei de …

După fiecare serbare de sfârșit de an școlar, drept răsplată pentru coronița câștigată, primeam de la părinții mei un cadou. Întotdeauna ceva care „să-mi folosească”. De cele mai multe ori au fost cărți. În clasa a III-a însă, am primit un ceas de mână. Frumos ceas, cu cadran vișiniu și ace …

Pe cînd aveam nouă-zece ani, praznicul adormirii Maicii Domnului se confunda în mintea mea cu gustul lubeniței (fac o paranteză lămuritoare: pe valea Mureșului, de la Săvîrșin pînă la Curtici, pepenelui verde i se spune „lubeniță”; nimeni nu auzise de pepene, cantalup sau harbuz, denumiri care sunau confuz și exotic …

Citeam azi un articol intitulat chiar așa: ”Iartă-mă, mamă, pentru ceea ce nu sunt!” și mintea mi-a zburat cu mai bine un an în urmă, când asistam plină de emoție la Serbarea Abecedarului mezinei noastre minunate, Eva. Sala, mare de altfel, era plină de părinți, care priveau, pozau, filmau fiecare …

Vreau să vă povestesc despre mama. Mama a fost cea mai bună educatoare din toate timpurile. A făcut meseria asta 40 de ani. Mai avea vreo doi până la pensie și chiar se gândea să continue. Atât de mult a iubit meseria asta și atât de mult a iubit copiii. …