Articole despre sentiment

El a fost considerat de către noi, ceilalţi, încă de când a venit în colectivul nostru, un tip interiorizat, perfecţionist până la exasperare, aproape morocănos. Îşi făcea treaba fără a interfera cu noi, decât în limita problemelor de serviciu. Când ceva nu-i plăcea, ne-o trântea în faţă, fără menajemente. Zâmbind …

Dora era o femeie interesantă. N-aş spune frumoasă. Era sigură pe ea, aparent dură, dar extrem de fragilă. Sensibilă şi subtilă, cu un umor mai degrabă negru. Povestea despre ea detaşat, în timp ce se uita fix în ochii tăi, ştiind că ceea ce spune are un efect ciudat. Ai …

Am mai scris despre dragostea din cărțile doamnei Isabel Allende. Nu-i nimic. Mai scriu. S-a publicat (la Humanitas Fiction) un nou volum al acestei chilience bizare (născută în Lima, Peru), nepoată a președintelui Allende, autoare de cărți care se citesc – de zeci de ani – de către zeci de …

M-ai sunat, la naiba! Ai citit articolul ăla idiot (Am traversat oceanul pentru o cafea cu el) și m-ai și sunat. Ca să-mi zici că nu ești prea bine, că ești cam singur. Ca să mă-ntrebi dacă mai vreau să beau cafeaua aia cu tine. Că acum ai vrea și tu, …

Căsnicia mergea din inerţie. Copiii şi facturile îi legau mai strâns şi mai trainic decât orice sentiment care, dacă a fost vreodată, parea că dispăruse demult. De ce continuaseră? De ce se afundaseră şi mai tare în mlaştina responsabilităţilor e greu de spus. Cert este că fiecare zi era tot …

Mă mai întreabă uneori câte o doamnă frumos aranjată, dar rămasă singură prea devreme, dacă am fost căsătorit sau nu. Ei bine, de cele mai multe ori nu îmi găsesc răspunsul pe loc și prima pornire a mea este să zic: Nu! Pe urmă mă mai gândesc puțin, îmi amintesc …

Stă ca boul. Da. Știu. Sună urât, dar pe cuvântul meu, că nu am găsit alte vorbe. Stă ca boul și își privește fiica. Îi place sau nu, e fata lui. *  Zburau împreună. Întâmplarea. El, pilot comandant. Ea, stewardesa. Clasic. Amândoi frumoși. Ea, treizeci și cinci, singură și nerealizată …

Suntem împreună de vreo câțiva ani. Cam o viață de omuleț ar reprezenta cei șapte ani de când mi-ai trecut pragul ușii de la intrare. Și nu ai mai plecat vreodată. Uneori s-a întâmplat să-mi doresc să pleci. De tot. Sau măcar o perioadă de timp! Atât de tare mă …

O seară lungă cât o viață. Un gând puternic cât o furtună. Singurele semne sunt niște linii firave, umede, pornite din ochi și care se opresc în barba deasă de pe obraz. O întrebare obsesivă îi apasă mintea și nevoia de libertate e mai pregnantă decât oricând. Simte să nu …

Zilele astea înțeleg grija familiei… despre junglă era vorba și despre oameni și sentimentele lor, despre cum vor lovi indiferent cum și de ce vor vrea s-o facă. Unii, numai pentru că au auzit ei și așa e. Știi cum e să taci și să faci? Niciunul n-a-nvățat pentru altul …