Articole despre scrisori

„Mais où sont les neiges d’antan?“ La fel ca zăpezile de altădată, scrisorile au dispărut treptat, înlocuite numai de momentele de frenezie în care, din păcate, nimeni şi nimic nu ne mai poate opri de la a debita toate cele nespuse până atunci. Au dispărut acele declaraţii fastuoase, acele corespondenţe …

Era 1989, începutul verii şi aveam chef să mor. Cel puţin asta simţeam în momentul în care s-au afişat rezultatele penru examenul de admitere la TCM. Aveam chef să mor repede. De ruşine. Pe vremea aceea încă se purta… Eu voiam să fiu poet, taică-meu, Dumnezeu să-l ierte, ceva concret: …

Cartea fețelor, Facebook, un fel de carte de identitate a omenirii, are o rezonanță aproape la fel de profetică precum Cartea Cărților. Amândouă se ocupă de păstorirea sufletelor aflate pe drumul căutării, bine, fiecare în direcția dorită de însuflețiți şi de mesajul păstorit. Chiar aş îndrăzni să spun că Facebook …

Mi-e dor de răbdare… De luat totul încet, de trezit dimineaţă şi văzut mai mult cer înainte de a ajunge cu ochii lipiţi de ecranul asta atotstăpânitor de fiecare zi. Mi-e dor de scris de mână… scris tremurat de emoţie sau apăsat de grijă… oricum, numai cu suflet să fie …

Alina Rădulescu trăieşte în Japonia, şi, începând de astăzi, va semna rubrica Wafu, în cadrul căreia ne va trimite misive-mărturii  de pe melagurile nipone. Prin ochii săi, scăldaţi acum de apele ce înconjoară Okinawa – cea mai longevivă  regiune din lume, care i-a schimbat nu numai viziunea despre Japonia, dar …