Articole despre scrisoare

Câteva amintiri din comunism La primele ore de geografie, pe la 12-13 ani, aveam să aflu ce țară grandioasă din punct de vedere economic avem, ce producții uriașe de cereale se obțin la hectar, cum Bărăganul este cea mai mănoasă câmpie din Europa – propagandă comunistă cum voi, Alexandra, n-aţi …

Mai știi când îmi spuneai „amado mio” și începeam să simt că lumea mea se construiește doar în jurul tău? Mai știi când, precum în cântec, eternitatea începea cu noi, în fiecare seară? Aș putea să jur că a fost ieri… ba, nu, mint, că s-a întâmplat în fiecare zi …

Scrisoarea 1 Ai vrut din nou să te întorci sau așa ai dat impresia, ticălos mic…. M-ai pus pe gânduri din nou, n-ai vrut să mă lași să-mi treacă de tine, îmi vine să cred că n-ai s-o faci niciodată, dar am să mă obișnuiesc, deja ai trecut pe locul …

Pot fi acuzată că te iubesc prea mult, că sunt mereu cu zâmbetul cât toată fața când sunt în preajma ta și că mă înmoi de fiecare dată când mă țintuiești cu ochii tăi mari și frumoși și spui cu voce mieroasă, maaamiii! Îmi asum! Sunt convinsă că sunt destule …

Din nescrisele scrisori ale Anei către Radu „Iubirea mea, Nu am nicio scuză… nu pot să spun că nu am știut, că m-ai mințit sau că m-ai obligat… De fapt, nici măcar măcar nu caut scuze. Uite-mă, aș sta în orice clipă în fața ta, cu capul său și fără …

Dragul meu drag, Îmi vine greu să mă adun, darămite să reușesc să lipesc cuvânt după cuvânt pentru a concretiza ceva pe foaie. Îmi lipsești atât de mult de fiecare dată când închizi ușa zâmbind în timp ce privești înapoi, căci s-ar putea să fie ultima oară când te strâng …

*Anul ăsta, nici iarna mea dragă nu mai are, parcă, răbdare. A năvălit deodată peste noi, cu gerul și materia asta suspectă, dizgrațios de murdară, fără ca mai înainte frumoșii arbori tomnateci să-și poarte suficient – cu grația și demnitatea aia minunată – covoarele de frunze uscate, pe străzi și prin …

Iubitule, am atâtea lucruri să-ți spun, încât n-aș ști pe care să-l aleg primul! Mi-ai fost pentru un an și unsprezece luni, unica „preocupare”, unicul gând dimineața și ori de câte ori scăpam de pe unde aveam treabă. Totul se rezuma la a mă reîntoarce-n brațele tale… Oh, cât de bine-mi era …

Dragul meu, nu o să am curaj nici azi să-ți trimit scrisoarea pe care tocmai am început-o și asta pentru că mă intimidezi atât de mult, încât, în preajma ta, eu mă descalț de mine însămi și nu rămân decât o flacără care arde cu o intensitate incredibilă…. încât îmi …

Știi, nu-mi amintesc primul zâmbet, n-aș avea cum… cred că ai simțit așa, un fior, și ți-a tremurat ființa, mama. Primii pași mi-i amintesc… și știi de ce? Mi-ai povestit de atâtea ori… aceeași variantă, cu același tremur în glas și atât de multă emoție, încât închid ochii și mă …