Articole despre sange

Nu am fost la Paris și nici nu cred că voi ajunge vreodată. Nu prea merg în locuri la care nu visez. În schimb, am fost de două ori la Mumbai. Peste două luni voi merge a treia oară. Deja visez. În zilele acestea, Mumbai și Paris sunt orașe înfrățite …

De un timp, nu mai am nimic de spus. Despre nimic. Acum îmi vine să vorbesc doar despre mine. O vreme nu ştiam că exist! Când mi-am dat prima dată seama de asta, m-am speriat.  Am crezut că am schizofrenie şi că, probabil, văd în mine, un alt om. Că sunt …

Stai pe o terasă cu vedere pe Sena. Savurezi în liniştea serii de vineri un pahar de Bordeaux si o conversaţie pasionantă. Ignori mesajele care îţi intră pe telefon. Ai stat deja toată ziua cu ochii pe el şi, oricum, conform zicalei consacrate „no wifi, talk to each other”, nu …

Nu mai ştiu când ţi-am scris ultima dată. Probabil, nicicând. Nu ţie, personajului. O să-mi spui că demult, că vreau să fiu Pygmalion. Să-ţi spun o noutate: sunt, pentru personajele mele. Există după ce le imaginez. Aşa cum tu exişti după ce te-am dorit, visat şi creat în minte. M-ai …

Şi prietena mea mi-a spus: sunt două condiţii să meargă o relaţie. Unul trebuie să fie îndrăgostit. Celălalt trebuie să îl „facă în sânge”. Ups… A sunat cam ca o comandă dintr-un restaurant de fiţe: „o friptură de vită, dar în sânge, vă rog.” A sunat cam a măcelărie. Dar …

Îmi spuseră că e undeva lângă Champs Elysée „ştii tu, strada aceea mare, lungă şi lată cu magazine multe”. Ştiam, nu eram născută ieri. Şi dacă aş fi fost, tot n-aş fi putut să nu ştiu. În clasa a opta „doamna de latină” ne ceruse să scriem ceva frumos despre Paris, …

Casa noastră era pe strada pieţei. O stradă importantă de altfel, fiindcă piaţa e un lucru important într-o urbe. Ceva viu, care se mişcă şi se schimbă întruna. De la mic la mare, toată lumea ajunge, inevitabil, în braţele sale. Vara, piaţa înflorea. Veneau din toate părţile ţăranii cu roşii, …

N-am avut niciodată eroi. Acum realizez că dacă ar fi fost să fie vreunul, ar fi fost mama. Și nu pentru că ar fi făcut perfect totul, mereu sau vreodată, nici vorbă, ci pentru că a reușit cumva să mă învețe, fără urmă de blazare, că nu am nevoie de …

Cred că nu e om care să nu-l fi citat cu patimă şi patos pe Eminescu şi să nu-şi dorească un Ţepeş redivivus. Şi la fel de sincer cred că revenirea lui Ţepeş e pentru mulţi dintre români la egalitate cu pogorârea însuşi Fiului. Uneori mă gândesc că, pentru noi, …

S-a ars becul? Schimbă-l, că e vina ta. Cum, nu când ai vrut să-l aprinzi tu s-a ars? Păi, și ce dacă…? Dacă tu cumpărai becuri de o calitate mai bună, acum nu se mai ardea. Deci, e vina ta. Copilul a căzut și s-a murdărit? S-a și lovit puțin …