Articole despre salvare

Încerc să scriu de mama. Așa, ca și cum aș avea-o în față. Și să îi spun multe și de toate. Să îi spun că am iubit-o și că mi-a făcut tare rău iubirea asta. Să îi spun că am urât-o și cât rău mi-a făcut ura asta. Să îi spun …

Era târziu! Târziu să mai schimbe trecutul. Însă putea face ceva și pentru ea de acum înainte. Pașii i se auzeau grăbiți pe caldarâmul umed. Parcă știau singuri drumul spre casă. Și așa era! O duceau degrabă spre familia ei, deși sufletul i se împotrivea cu sălbăticie. Nu se mai …

Copil crescut la țară, am avut puține alternative în materie de dulciuri. Fac parte din generația pentru care coliva era un desert delicios, mâncat cu poftă chiar și după ce ai văzut mortul pe masă. Cozonacii, plăcintele poale-n brâu, turtele prăjite în untura care abia atingea tigaia neagră arsă de …

I-am spus în glumă că are șapte vieți, același lucru i l-au spus și doctorii, asistenții și prietenii din spitalul din Bergamo (Italia). Dana e din Botoșani, a terminat studii universitare la Iași, e căsătorită cu un italian și trăiește în Capizzone, o localitate micuță de munte de lângă Bergamo. …

„Of, nu-mi zice că-s bătrân, Că beau o oală de vin Și-mi rad barba pân’ la os, Și mă fac tânăr frumos…” Și mă urc în Forduleț Cu mănuși și măsculeț Foaie dalbă de drumeț Dau fuga la Mega-leț … să iau vreo 12 sticle cu vin și o pâine. …

– continuare de aici – Elina, năpădită de ambii copii, uită de coșmarul ei, revenind rapid la noua ei viață. Cei doi puișori se cuibăriseră sub brațele ei ca sub aripile unei găini și îi transferau căldura trupușoarelor lor proaspete și, totodată, bucuria de a trăi. Momentul se prelungi până …

Am iubit dintotdeauna orașele mari, adevăratele metropole. Am fost fascinată de lumini, de oameni. Adoram luminile alea multe de la mașini, de la ferestre, de pe stradă. Privesc și acum fascinată farurile de la mașini și visez. Ascult muzică și o lacrimă se prelinge ușor pe obraz. O căldură puternică …

În ziua aia, mi-a oferit cel mai de preț cadou. Un inel. Pare simplu, așa-i? Pare, dar nu e chiar așa, nu era un simplu inel, era promisiunea lui palpabilă că va rămâne mereu lângă mine. Un inel de promisiune, una pe care a încălcat-o în ziua în care a …

Viața e plină. Viața pare că ne-o ia înainte. Nu mai avem timp. Timpul nu ne mai are pe noi. Printre cumpărături, job, vase și rufe de spălat, hrănit/spălat/iubit copilul am uitat de noi. Am uitat de ce suntem aici. Când ne-am întâlnit, nu aveam asta în plan. Aveam vise …

Era o dimineață frumoasă și liniștită de vacanță, acasă la mama. Plecaserăm amândouă de câțiva ani în alt oraș, la facultate. Mama și tata se obișnuiau din nou, încet-încet, cu viața în doi, dar se bucurau peste măsură când ne întorceam în weekend sau în vacanțe. Unul dintre momentele noastre …