Când mările ies din apă
Oceane de ceruri. Şi umbre de-nălţare. Portret de pocal. Şi vase alese. Aşternerile lor sunt pânze, întruchipările-s culori. În pensulaţii moi, vibrante, ca nişte pojghiţe de diamant. Ca nişte filtre între realitate şi ficţiune, dar nu unele despărţitoare, ci unele înfrăţitoare. În pictura Ruxandrei Papa nu există cearcăne. Pe nicăieri. …