Tâmpitule!
Era fata visurilor mele. O urmăream de ceva timp pe holurile facultății, dar nu îndrăzneam decât s-o salut timid, aproape șoptit, uneori doar în gând, așa că mi se părea normal că, de cele mai multe ori, trecea pe lângă mine fără să mă vadă. Nu, nu e vorba de …