Articole despre România Mare

– Frate, frate, trezește-te în grabă, nu mai adăsta, că nu-i timp de somn amu!!!! – Ce-i, omule, ce te mână,  arde ceva undeva? Abia ce-am ațipit oleacă, știi de când n-am mai pus geană pe geană? De n-o fi ceva de Doamne-ajută, apoi să nu te ții Dumneata de …

99 de ani de România Mare (“ceva” mai mică). 20 de ani de democraţie (fără femei incluse în drepturi politice). 5 ani de dictatură (carlistă şi fascistă), plus 4 ani de război. 2 ani post-război, cu debut de dictat sovietic. 41 de ani de dictatură comunistă. 10 ani de tranziţie …

La fel ca atâtea alte îndeletniciri românești, petrecerea zilei noastre naționale nu conduce spre reflecție, ci spre exces. Nu avem cultura limitelor. Practica moderației ne este – și în acest caz – străină, ba chiar ostilă, ca o adunătură de sorosiști (vânduți ungurilor și evreilor, cum e mai rău) în …

În 1867, în revista „Familia” Mihai Eminescu publică poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Eminescu era atunci la începutul gloriei, România, pe hărţile lumii, era doar o bucăţică de pământ. „Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!” Trec anii, începe războiul, românii mor peste tot, de …

Pentru că se apropie centenarul Marii Uniri (probabil, cel mai improtant simbol din istoria românilor) o să tot aflăm că Basarabia e România și că Unirea e o datorie de conștiință, că e obligatorie, că nu se poate altfel. Chiar așa este? Să mă prezint: sunt unionist, nu evit marșurile, …

Ţara a avut timp, voinţă şi împrejurări favorabile să-l uite pe regele Ferdinand al României. Cine mai este Ferdinand pentru românii de azi?! Cei bătrâni s-au dus. Cei maturi au învăţat din manuale strident fardate că „Unirea naţiunea a făcut-o”. Atât. E suficient. Bine că s-a făcut. Cine, cum, când …

Nu mai poate omul să-şi ia concediu de îngrijire a papagalului adolescent sau de citit două cărţi super faine, că la întoarcerea în lumea reală găseşte informaţii neactualizate şi internetul rupt în două de moartea lui Corneliu Vadim Tudor. Aflu cu stupoare că a murit cel supranumit Tribunul. Aflu că …

Moartea unui om nu este, din păcate, sfârșitul. Cu atât mai mult cu cât omul a dus o viață animalică, defecând în spațiul public ori de câte ori a simțit nevoia. Cu atât mai mult cu cât omul a fost o vidanjă care a stropit cu căcat pe oricine, oricât, …