Articole despre rod

Noapte neagră de nu vedeai cu opaițul la doi pași înainte. Noapte ca la început, cînd numai Dumnezeu sufla pe deasupra apelor, iar pămîntul nu începuse încă să rostuiască oameni. În tot satul nu licărea decît o lampă la odaia Stoiceștilor. Muntele de om își freca mîinile a disperare și …

Când eram eu mică, dar mică de tot, auzeam pe la ăia mari discutându-se despre boieri şi despre cum au trăit ei de bine şi de avut, cât de deştepţi erau ei în capul lor şi cum vorbeau o grămadă de alte graiuri străine. Deh, o lume de basm… Bunică-miu, …

Pe 7 e ziua ei. Octombrie e luna ei. Și începutul meu în lume e tot al ei. Îi aparține. Pentru că venirea mea aici e facerea și prefacerea ei. Mama. Plec de la ea acum câteva zile și peste teancul de cărți de lângă fotoliul ei văd o foaie …

Am învăţat – cu efort, e adevărat – să-mi deznod privirile sufleteşti de om, să nu mai îngenunchez la minunile-i relative, să mă depărtez de căldura lui trecătoare. Omul poartă cu sine rugăciuni ale orgoliului, ochii lui se rotesc asupra propriilor nelinişti şi vise, mai mult sau mai puţin izbăvitoare, …