Articole despre revelatie

Eu am făcut patru ani de liceu militar și un an de armată la infanterie. Adică, unul peste altul, am petrecut cinci ani în bocanci grei cu blacheuri care scrâșneau peste pietre. Cinci ani încins la brâu într-o centură lată și groasă țintuită cu capse gălbui de aramă și strânsă peste …

O lama boantă și ruginită băgată cu ură-n stomac, răsucită-n mațe și lăsată acolo să-și împrăștie infinit durerea și să-și scurgă otrava în sufletul tău nedumerit, atunci când înțelegi scrisul gotic de pe lamă: “Va trebui să…” Asta simțeam eu atunci. “Te vor compara cu mine, așa că va trebui …

Nu putem trăi fără să socializăm. Dacă nu reuşim să o facem faţă în faţă, atunci, norocul nostru!, avem la îndemână lumea virtuală. În fond, reţelele de socializare s-au născut strict din această nevoie a omului de a fi în contact cu semenii săi. Dar atunci când o facem, când …

Întâlnirea cu Sophie din seara aceea fusese cu totul întâmplătoare. Din seara aceea și cu Sophie din seara aceea. Simțeam că cedez și că nu exista ființă mai nefericită decât mine, mai ales după ce aflasem că omul cu care mă simțeam desprinsă din aceeași substanță vitală urma să se …

Pe acorduri de vioară, Gabi Stănescu își pregătește instrumentul pentru un concert, sorbind din cafea cu atenție concentrată, vorbind despre femei și frumos și cum cele două se împletesc atât de bine în viața bărbatului și mai ales a artistului în căutarea unei vieți trăite sub semnul frumosului. Când vorbim …

Mult timp am crezut că, odată cu maternitatea, trebuie să pun în cui armele feminității. Cumva, mă resemnasem cu ideea că a fi mamă și a arăta de invidiat sunt două concepte complet opuse și, în niciun caz, nu pot conviețui împreună în același trup și suflet. Aveam greșita impresie …

– continuare de aici –  Inițial, am crezut că s-a înecat cu ceva și m-am temut să nu se sufoce, așa că, îndată ce-am văzut că o ia spre baie, am făcut câțiva pași să-l urmez, gândindu-mă că aș putea să-l ajut cumva, deși nu cunoșteam faimoasa manevră Heimlich. Din mers, …

„Cine sunt eu?” Pare una din întrebările filozofice pe care merită să ți le pui doar în izolarea aseptică a turnului de fildeș și al cărei răspuns se ofilește invariabil la contactul cu triviala realitate. Ei bine, nu e nici pe departe așa, fiindcă nu doar puținii cu înclinații filozofice …

Fraza asta mi-a venit în gând într-o zi, când stăteam liniştită pe bancă, în parc, şi priveam tufele cu hibiscus mov. E genul acela de mini-revelaţie, care apare atunci când mintea e relaxată, iar tu eşti în armonie cu tot ce se întâmplă în jurul tău: cu vântul care adie …

Încă mai crezi în happy ending? Încă mai crezi?! Dacă da, fă ceva acum, în cel mai imediat moment, altfel îți scapă printre degete! Nu tăria de caracter îți lipsește. Nu tu te fereai cel mai mult de blazare și mediocritate? Nimeni nu scapă, de ce te amăgești? Dar încă …