Articole despre respect

România nu este a voastră, a celor puțini și vremelnici care vă bateți joc de ea, nu este a voastră, a celor  care o subjugați, a celor care, în mod sistematic, cu rea credință, ați făcut din minciună și hoție un mod de a fi. Țara asta, atât cât a …

De fiecare dată când deschid viaţa asta virtuală, tot de-atâtea ori rămân uimită. Găsesc câte ceva de care să-mi fie drag, potrivit, capabil să-mi smulgă un surâs, o lacrimă, o părere de rău, o bucurie. Dau de oameni minunaţi care se unesc făcând lucruri bune pentru cei mai puţin norocoşi, campanii umanitare care …

Să te trezeşti într-o dimineață şi să îl vezi privindu-te cu dragoste, să îl laşi să te ajute în bucătărie, să îl ajuți să se pregătească pentru muncă. Să-l aştepți cu brațele deschise, să te întâmpine cu un zâmbet, să te sărute în cele mai neaşteptate momente şi să vă …

Se resimte în aerul tot mai greoi, al zilelor noastre, o reverberație a bucuriilor de iarnă. Luminițele aprinse peste tot anunță magia zilelor ce stau să vie grăbite, la fel de grăbite ca cetățenii care mișună amețitor, într-o aglomerație continuă. Astfel, magia dispare. Nu mai e timp de bucurii, de …

În 1867, în revista „Familia” Mihai Eminescu publică poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”. Eminescu era atunci la începutul gloriei, România, pe hărţile lumii, era doar o bucăţică de pământ. „Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!” Trec anii, începe războiul, românii mor peste tot, de …

Este, dincolo de orice îndoială, o virtute înaltă să îți iubeşti țara, locul în care te-ai născut, limba maternă, dar asta nu se traduce prin apetența festivă consumată vitalist într-o singura zi. Patriotismul autentic – singurul care contează – înseamnă mai curând o iubire discretă, un respect nezgomotos față de …

Îmi este greu să descriu ce simt. Din ce în ce şi mai greu să accept realitatea de care ne lovim zi de zi. Totul s-a transformat, nimic nu mai este, nimic nu mai există… Vreau să… …mă întorc în timp. Regăsesc rafturile trecutului. Sunt prăfuite, roase de ani. Găsesc …

Liniștea. Ceva ce-mi lipsește tot mai acut, în ultima vreme. Dacă oi fi avut-o vreodată, cu adevărat. De căutat, știu că am căutat-o mereu. Mi-am dorit-o. Am tânjit după ea când viața părea a mă smulge brutal mie însămi. Liniștea. Un loc al meu, micuț, intim, luminos, cald. Un loc …

Pe vremea mamei, dacă te măritai, îţi rezolvai toată viaţa. Goana după soţ şi mijloacele de ademenire ale potenţialilor însurabili erau nenumărate, la fel ca şi nenumăratele bancuri despre caznele căsniciei şi despre metehnele nevestelor. Odată măritată, aveai un statut social clar, un sens, ceva de făcut pentru toată viaţa, …

Cei care au trăit în lipsuri sufletești ajung să funcționeze și în cuplu după verbul A AVEA, nu A FI. Cum se manifestă / ce vor: – a avea înțelegere necondiționată, inclusiv atunci când cerințele sunt absurde, iar regula reciprocității nu se aplică; – a avea prioritate în viața celuilalt, …