Articole despre resemnare

Se despărţiseră în urmă cu mai bine de douăzeci de ani. O poveste intensă, pasională, dar care se sfâşise cât se poate de prost. Fără cale de întoarcere. A plâns în pumni ani de zile după. Îi plăcea să creadă că şi el… deşi nu avea de unde să ştie. …

Am intrat într-un magazin de antichităţi. Lucruri frumoase, muzică bună… Laşi să treacă timpul, asculţi muzica, te uiţi la obiecte, recunoşti cu nostalgie farfuriile din copilărie şi bibeloul cu balerină. Pe o masă stă un coş plin cu nişte degetare de porţelan, nişte bijuterii colorate, simpatice foc. Nu te poţi …

Era un bărbat cu adevărat remarcabil! Ochii mari, verzi, zâmbetul rar și discret, părul brunet aproape deloc cărunt, tenul îngrijit, mereu bărbierit și „aftershave-uit”. Și acum parcă îi simt mirosul proaspăt! Chiar, oare cum rezistau, în birou, colegii și colegele de mirosul lui de parfum atât de intens?!? Mă-ntreb dacă v-ați …

Henning Mankell a murit. Discret, aşa cum se temea să nu fie uitat, a plecat dintre noi în 5 octombrie. Nu o să scriu că a  „a decedat după o lungă suferinţă”, am explicat cândva de ce cred că acest termen este aproape jignitor pentru cei care au plecat în …

Mă gândeam într-un timp cu groază, când simţeam eu vreun motiv că se întrevede şi-şi face loc de-al naibii, printre sentimente ce-ar fi trebuit să le simt statornice… deci mă gândeam cu groază câteodată, ce dificil, ce foarte greu aş putea să trăiesc eu fără tine. Eram naivă atunci! Eram …

Îl văd în fiecare dimineață când ies cu cățelul. Uneori mătură aleea din fața bisericii, câteodată strânge pungile de pe lângă coșurile de gunoi, dar, de cele mai multe ori, stă și așteaptă. Cred că are undeva pe la vreo șaizeci de ani, e puțin adus de umeri și se văd …

„- Am părăsit-o. Am făcut-o! Ei, acum, ce-o fi o fi!” își spuse în gând, căutând ieșirea din parcul ca un labirint. Nu își mai simțea inima bătând cu putere, se liniștiseră și gândurile. După ce se hotărâse să o părăsească, lucru la care se tot gândise în ultimele două luni, …

Le cunosc. Le-am văzut cu ochii aplecați, urmărind o infinitate ce se încheie în vârful piciorului lor. Și mâinile frământate de gânduri ce nu se lasă rostite. Își mângâie pudic inelarul. În gestul acela cuprind întreaga viață ce ar dori-o. Iar când ridică privirea, totul în jurul lor încremenește, îmblânzit …

Văd azi într-o revistă povestea unui străin venit în Transilvania. Cu ceva bani, nu mulţi. Cumpără o bucată zdravănă de pământ, plantează vie, angajează oameni pricepuţi, face un vin nou, curajos, crede în el, în frumuseţea colţului lui de rai şi ridică din necunoscut un nume, un loc, o bucată …

“Nu-l lua, mamă, că nu-i bun de însurătoare. Mai lasă-l să se coacă.” Așa îi spusese soacră-să, când venise cu ea de mână să-i spună că, gata, s-a hotărât, pe ea o vrea. Mai avusese iubite, unele chiar mai mari decât el. Nu cu mult, cu un an, doi, dar …