Strigătul
Ea, mai posacă din fire. Ori din trecut. Totul părea șters în ființa ei. Mai puțin cutele prea timpurii ale frunții. Sunt oameni pe care-i zărești doar dacă te-mpiedici. Cam așa era ea. Puțină la vorbă și la chip. Înăuntru n-aveai cum să vezi. Câte-o vorbă răzleață, aspră, cu sunete …