Articole despre renunțare

Până în această primăvară, niciodată nu m-am gândit ce înseamnă o dragoste adevărată. Știam că datoria mea de iubit este aceea să iubesc și nimic mai mult. Nu sunt nici adeptul gesturilor mari, teatrale, care lasă cu gura căscată orice țață cu pretenții de divă, nici adeptul gesturilor mici și …

Deschid facebook după ce am reușit să-mi sădesc, în sfârșit, busuiocul, cimbrul și ce mai aveam verde în gândul ăl’ bun de azi, veselă nevoie mare și îmbujorată de soare. Și mă prinde de piept primul status care-mi iese în cale – un prieten, luându-și adio cu o poveste de …

Îmi place de mine așa cum sunt. Chiar mă iubesc! Am fost și eu pe tărâmul kilogramelor în plus, al nesiguranței, al indiferenței față de mine. Diete peste diete, orar de înfometare, clipe de deznădejde, tristețea meselor pe ascuns. După ce am născut și al doilea copil, am avut muuuulte …

– Nu putem fi împreună! Vocea ei se rostgolea sec pe dalele de piatră care căptușeau podeaua din biserica mică, de țară. – Nu poate fi nimic între noi. Dumnezeu nu ar fi de acord cu relația noastră. Vorbele ei îi răsunau și acum în creier ca o sentință de …

Nu-mi place chimia. Nu mi-a plăcut niciodată. Revelaţia şi curajul de a recunoaşte faţă de mine însămi le-am avut după ce am citit cartea „Open” a lui Andrè Agassi. V-o recomand şi vă recomand să-i sfătuiţi pe copiii voştri s-o citească. E o autentică lecţie de viaţă, un argument care …

Când am văzut scrisoarea pentru Moş Crăciun era să fac apoplexie! Solicitările erau după cum urmează: iubitul meu soţ îşi doreşte cu ardoare să schimbăm maşina, scumpul meu fiu are nevoie stringentă de un PlayStation, iar adorabila mea fiică, aproape indignată că e cazul să ceară un lucru de absolut …

Acum câțiva ani, o prietenă a adus în gașcă o carte. Veche, groasă. Cu o poveste din perioada interbelică, cred eu. O poveste în care ne-am regăsit toate, pe rând. În cel puțin un personaj. Eu cred că m-am regăsit în toate personajele. „Una din noi e de prisos”, semnată …

Privesc data la care a fost publicat articolul acesta înfocat și realizez  ca e un „cadou” de ziua mea. Împlinesc 35 de ani, sunt Puternică și Singură! Ce poate fi mai rău de atât? După cum spune autoarea, NIMIC, dragile mele…. Să vă ferească Dumnezeu de o femeie atât de …

Mă tot gândesc, de ceva vreme, la femeile singure și încerc să caut un numitor comun de genul „așa da” sau „așa nu”. Și-apoi mintea vine ea singură să mă certe să alung din nou judecățile. De ce n-ar fi singure, dacă asta vor? Ei, minte ce-mi ești, dar unele …

O căsătorie din interes. Interesul de a nu rămâne singură. Pe parcurs, s-a dovedit o prostie, singurătatea transformându-se din bau-baul femeilor nemăritate de 30 de ani în fata morgana a celor măritate. Cam de orice vârstă. S-ar fi dezmăritat dacă ar fi putut (nu, n-am greşit, o lua groaza când …