Articole despre renunțare

E plină lumea de războaie. Nu m-a ferit nici soarta, nu m-am ferit nici eu. De-aia îmi permit și eu, ca orice om, vorba ceea, să mă exprim în cunoștință de cauză. Consider că sunt destul de trecută prin dânsele, altfel nu m-aș fi băgat să emit opinii pe tema …

Era mijlocul zilei când s-a hotărât să îi scrie. Un mesaj scurt, clar, concis, doar cateva cuvinte în care-și  concentrase toate sentimentele „Bună, mi-e dor de tine! Chiar mi-e dor!”. Ecranul telefonului era ca un magnet pentru privirea ei și, deși era pregatită pentru o nedorită tăcere, spera măcar la …

Nu știu de ce nouă, oamenilor, zici că ne face plăcere să ne complacem în situații care ne fac nefericiți. Ne risipim ani din viața noastră scurtă în anumite circumstanțe din care orice om sănătos la cap ar fugi de-ar mânca pământul. Dar nu, noi nu putem renunța… la o …

Este despre mine sau despre ei doi? Nici nu mă pot exprima! El, căsătorit în momentul de față, iar eu… singură. Din vremea când eram la liceu, el mă căuta, mă căuta mereu, însă niciodată nu a luptat să mă cucerească. Ai mei, care îl cunoșteau și aveau habar că …

Trebuie să scriu! Trebuie. Sună prea puternic. Vine dintr-o nevoie aproape disperată. De ce? De ce trebuie să scriu? Dacă aflu răspunsul, voi scoate totul afară? Va însemna asta o eliberare, vor fi toate cuvintele parte dintr-un întreg? Sau poate că nu-i întrebarea potrivită, poate ar trebui să o reformulez. …

Foști fumători îmi spuneau că și după multă vreme (chiar ani) de la renunțare, uneori tot mai visează că fumează. Eu nu am decât o lună și o săptămână de când sunt o “fostă”. Azi noapte am visat cum căutam să cumpăr țigări neosticks de-ale mele. Nici măcar nu știam …

Stai liniștită draga mea, nu o să îl păstrez pentru mine. E al tău deja. Mie mi-a trecut vremea în care puteam să îi câștig atenția, și cumva, nu știu cum, tu ai reușit să faci asta înaintea mea. Nu credeam că îți voi scrie tocmai ție. Cea care mi-a …

În orice punct al poveștii tale, ai libertatea de a rescrie firul narativ al evenimentelor pe care le trăiești. De ce uiți asta de fiecare dată și te complaci în situația în care te afli? De ce nu cauți să aparții unui loc, să simți că-ți pulsează viața în vene …

Poate că tristețea și disperarea în care trăia aveau să o abandoneze într-o bună zi, dar bucata aia lipsa din inima ei știa că nu o să se mai întoarcă niciodată. Trebuia să învețe să trăiască fără o bucată de inimă. Și-o imagina ca pe o altă inimă, puțin mai …

– continuare de aici –  A doua zi părăsi micul hotel și luă primul tren, hotărându-se ca la următoarea oprire să se poposească pentru două-trei zile. Simțea nevoia de o mică pauză și își spuse că ar fi bine să încerce să se conecteze cu locurile și cu oamenii cu …