E amară viața, dulceață!
”E amară” zise ea, trecând mâna tremurândă prin firele de păr răsfirate de o noapte de nesomn acut, cauzată de griji nesăbuite. Lăsai liniștită ceainicul din mână și-ncercai s-o înțeleg pe de-a-ntregul. Adică, cum amară? Ce-i cu femininul acela scos flegmatic de pe buzele ei rușite de mușcături? ”Ți-am pus …