Pentru că prea te prețuiesc, pentru că prea țin la tine, pentru că prea îmi ești drag
Purtăm în noi doruri tăcute, cuvinte nerostite, lacrimi înăbușite, regrete târzii, iubiri suferinde. Nu e decât beznă prin care rătăcim în neștire și cu o dorință imensă, nu de a le uita, anihila sau risipi, ci de a descoperi ceva. Înalt, mult mai înalt. Și într-un sfârșit descoperim. Nu acolo …