Articole despre prostie

Niciodată nu l-au interesat prietenele mele. Frumoase sau mai puțin frumoase, deștepte sau mai puțin deștepte. Asta da, să aibă bun simț, mai ales când veneau pe la noi. În rest… nicio problemă. Nu mi-a bârfit-o pe niciuna, nu a avut nimic de comentat în legătură cu niciuna. Așa că …

Nu mi-a picat prea bine când cineva mi-a sugerat că merg doar la festivalurile/evenimentele gratuite. – Păi n-ai fost la Electric, nu mergi nici la Untold… ai cam rămas cu Jazz in the park și ce a mai fost pe la noi… „Fă, tu chiar ești proastă”, am urlat în …

Ce să vezi. M-am îndrăgostit de un bărbat mai tânăr decât mine. Mai tânăr rău de tot. Ei… prietena mea s-a îndrăgostit și ea de un bărbat mai tânăr decât ea (nu același, desigur). Muuult mai tânăr decât ea. Nu chiar la dublu, dar putea să-i fie mamă. Eu puteam …

Ar fi minunat să ne putem bucura de faptul că trăim în secolul ăsta, plin cu multe rele, dar și cu extraordinar de multe lucruri bune. Că putem să ne exprimăm liber și putem să aflăm noutăți la un click distanță. Dar cel mai mult ar trebui să ne bucure …

Prea multe pretenții totuși de la paravanul cu mantie. Oamenii se comportă ca și cum Viorica ar exista. Dar Viorica nu are cum să existe, așa ceva nu există. Oricărui om îi este frică să existe așa ceva? Cu o elocință comparabilă cu a Elenei Ceaușescu, cu un vocabular la …

Prostia rămâne fundamentul civilizației umane. Fără ea, ce-am fi? Ai spune că în trecerea timpului, omul s-a mai vindecat de prostie, dar nu – nu s-a vindecat. Continuă să rămână foarte prost (ceea ce conferă un larg spațiu de manevră hoților care-i prostesc pe proști, ceea ce nu înseamnă că …

Să începem de la o notă lăsată de Mario Vargas Llosa în cartea Civilizația spectacolului (Humanitas, 2017): „În civilizația spectacolului, politica suferă o banalizare poate la fel de pronunțată ca și literatura, cinematografia și artele plastice, ceea ce înseamnă că, în cazul ei, publicitatea și sloganurile sale, locurile comune, frivolitățile, …

Văd, tot mai des, în lumina alegerilor noastre (electorale, dar nu numai) că se tot vorbește că suntem o țară de victime ale Sindromului Stockholm. Propun o intepretare mai nuanțată: mă tem să nu avem Sindromul Caracal. Multe interpretări cu privire la situația nefericirii noastre comune s-au tot perindat prin …

Constat cu dezgust că bărbații nu mai vor femei emancipate și independente, nu vor femei care să deschidă gura atunci când îi țin de mână, eventual să o deschidă în alte situații. (În intimitate, iubito, acolo te vrea uneori cu gura deschisă. Nu, nu ca să vorbești. Ca să înghiți.) …

Cu cât trece timpul, cu atât mă întreb mai des ce naiba caut eu aici. Cine sunt eu. Un sentiment? O culoare? O existență? Poate o chitară dezacordată sau un cântec la ceas de seară? Mă obsedează puzzle-ul ăsta. Marea întrebare a vieții mele. Ce căcat caut eu aici? Într-o lume …