Articole despre priviri

Căsnicia părinților mei a fost, pentru mine, ca Nordul pentru cei rătăciți: punct de referință, mijloc de orientare, certitudine și supraviețuire. Dacă vreun băiat din adolescența sau  tinerețea mea nu m-a putut trata așa cum tata a tratat-o pe mama, n-a fost bun. Ireconciliabil. Cu șase ani mai mare, tata …

prima oară s-a auzit șuierul într-o duminică, venind din interior. cîteva idei pluteau ca niște fregate gata să se evapore-n larg, în mijlocul craniului meu. le-am auzit dîndu-se la o parte, ca și cum niște ventuze siliconate și-ar fi retras de pe parbrizul minții rotocoalele. subțiindu-și diametrele. pe acolo, prin …

De ce nu-mi rămân și nu-mi durează oamenii? Parcă aș călători cu trenul, iar ei îmi rămân undeva pe peron, dar nu să-mi fluture batista, ci să mă arate cu degetul: că sunt, că nu sunt, că fac, că nu fac. Nu mi se înalță proiectele care îi includ și …

Îmi plac oamenii frumoși, excepționali, care nu-și frâng coloana vertebrală. Oamenii care spun: nu pot să rămân aici, prețul pe care mi-l dați e prea mic pentru mizeriile pe care trebuie să le înghit din zori și până-n seară. Viața mea, secundele astea, minutele care-mi șuieră în goană pe la …

Am întâlnit-o marți, la concert. Stătea chiar în fața mea. I se citea întreaga viață pe față. Vreo 70 de ani. Niciunul nu a scăpat inimii care i se citea în ochi. Tot concertul a fredonat încet și a bătut ritmul cu piciorul. După fiecare piesă bătea din palme ca …

M-am trezit devreme – ora 8 în Elveția, ora 9 în România – cu o senzație de gol și de teamă, teama că mă pierd, că nu știu ce-mi mai place (abia pot să decid dacă să cumpăr o anumită bluză sau nu, pentru că deși este ceva ce aș …

Luați-mi carnea. Atât de mult o râvniți, de nu îmi mai vine să o țin pentru mine. E întinată și stocul aproape epuizat. Ați rupt-o din priviri. Oricum mă strânge. Nu o mai suport. Mi-a rămas așa de mică. Dar pentru voi e îndeajuns. Luați-o. Luptați-vă pentru ea. Împărțiți-o frățește. …

Zi cu lipsă cronică de chef în a mă ocupa de propriile-mi probleme. E una din zilele alea în care îți târâi picioarele prin propria existență însă ești foarte sprințar în a te lega de viețile altora. Îmi pun balerinii înflorați în picioare, asortați la blugi și la cămașa albă, …

Nu se poate sta la taină decât cu sărutabilii, fiinţe ce ne răcoresc privirea. Sufletul se divulgă pe sine în zâmbet, în atingere, în lacrimă. Omul care nu poate fi sărutat fizic sau metafizic nu este decât un văr al risipirii de timp şi vorbă. Spiritul se îmbracă în taina …