Articole despre priviri

Dacă ești barbat, știi să dezbraci o femeie doar din priviri, dar acel bărbat care se dovedește bărbat până la capăt este acela care reușește să dezbrace o femeie din vorbe. Nu este o teorie! E o cale lungă până acolo, seducție, tandrețe și un strop de perversitate, dar ce …

A fost simplu să plec. Îmi trebuie o doză infinită de nebunie să mă întorc. Oamenii mă privesc ciudat şi mă întreabă „de ce” şi eu le întorc întrebarea „de ce nu” şi-mi continui nebunia. Persist să cred în nebunia mea. Să cred că mă pot îndoi până să nu …

Căsnicia părinților mei a fost, pentru mine, ca Nordul pentru cei rătăciți: punct de referință, mijloc de orientare, certitudine și supraviețuire. Dacă vreun băiat din adolescența sau  tinerețea mea nu m-a putut trata așa cum tata a tratat-o pe mama, n-a fost bun. Ireconciliabil. Cu șase ani mai mare, tata …

prima oară s-a auzit șuierul într-o duminică, venind din interior. cîteva idei pluteau ca niște fregate gata să se evapore-n larg, în mijlocul craniului meu. le-am auzit dîndu-se la o parte, ca și cum niște ventuze siliconate și-ar fi retras de pe parbrizul minții rotocoalele. subțiindu-și diametrele. pe acolo, prin …

De ce nu-mi rămân și nu-mi durează oamenii? Parcă aș călători cu trenul, iar ei îmi rămân undeva pe peron, dar nu să-mi fluture batista, ci să mă arate cu degetul: că sunt, că nu sunt, că fac, că nu fac. Nu mi se înalță proiectele care îi includ și …

Îmi plac oamenii frumoși, excepționali, care nu-și frâng coloana vertebrală. Oamenii care spun: nu pot să rămân aici, prețul pe care mi-l dați e prea mic pentru mizeriile pe care trebuie să le înghit din zori și până-n seară. Viața mea, secundele astea, minutele care-mi șuieră în goană pe la …

Am întâlnit-o marți, la concert. Stătea chiar în fața mea. I se citea întreaga viață pe față. Vreo 70 de ani. Niciunul nu a scăpat inimii care i se citea în ochi. Tot concertul a fredonat încet și a bătut ritmul cu piciorul. După fiecare piesă bătea din palme ca …

M-am trezit devreme – ora 8 în Elveția, ora 9 în România – cu o senzație de gol și de teamă, teama că mă pierd, că nu știu ce-mi mai place (abia pot să decid dacă să cumpăr o anumită bluză sau nu, pentru că deși este ceva ce aș …

Luați-mi carnea. Atât de mult o râvniți, de nu îmi mai vine să o țin pentru mine. E întinată și stocul aproape epuizat. Ați rupt-o din priviri. Oricum mă strânge. Nu o mai suport. Mi-a rămas așa de mică. Dar pentru voi e îndeajuns. Luați-o. Luptați-vă pentru ea. Împărțiți-o frățește. …

Zi cu lipsă cronică de chef în a mă ocupa de propriile-mi probleme. E una din zilele alea în care îți târâi picioarele prin propria existență însă ești foarte sprințar în a te lega de viețile altora. Îmi pun balerinii înflorați în picioare, asortați la blugi și la cămașa albă, …