Articole despre povara

– 1 – Mirosul de ambră din anticamera micuță devenea mai greu cu fiecare gură de aer pe care Ema o inspira cu poftă. Pereții erau acoperiți cu un tapet închis la culoare, încărcat cu flori albe ce se împleteau în ghirlande de sus până jos. Spiralele păreau să se …

Purtăm adesea haine cenușii, care ne ascund celulita și ne integrează perfect în anonimatul unei imense lumi, folosim rujul roșu care ne acoperă tristeți adânci și zâmbete uitate, facem apel la ochelarii fumurii care ne ascund oceanul înghețat al propriului suflet și mărșăluim astfel pe strada vieții. Cine suntem noi, …

Mi-e dor de tine. Nu te-am mai văzut de mult timp, dar nu te-am dat uitării. M-am obișnuit cu prezența ta și îmi lipsești. Mai ții minte când te-am invitat la o cafea? A fost un gest extrem, de mare cutezanță din partea mea, o introvertită. Mai știi tu când …

Nu știu cum face, dar o femeie știe întotdeauna când cineva minte. Cum poate o femeie să depisteze minciuna nu știu, habar n-am, doar știu sigur că poate, am mai scris despre asta. Se întâmplă instantaneu, fără ca vreun argument rațional să intre în discuție. Știți deja că femeia care ascultă …

Nu era nici cel mai frumos, nici cel mai darnic şi nici cel mai romantic bărbat. Nici pe de departe. Însă, la început, s-a purtat cu atenţie, adesea venind acasă cu un mic dar, dintre cele care bucură mai cu seamă sufletul feminin. Iar femeia cere uneori atât de puţin, …

Pe vremea aceea, căutam pe cineva să-mi facă un site. Am dat de știre prietenilor și prietenilor prietenilor, dar toate variantele găsite erau fie prea scumpe, fie prea complicate, fie de mântuială. Nicio firmă sau vreun freelancer dispus să-mi facă și mie site-ul… și zău că era urgent. Până la …

Eu sunt tânără pentru că așa mă simt, pentru că așa vreau și pentru că așa aleg eu să mă trezesc în fiecare dimineață. O nouă zi, același telefon care îmi dă trezirea la 6:30 și același ritual de pregătire a micului dejun gustos și sănătos pentru fiul meu. Cât …

Am obosit. Mă simt atât de neputincioasă și incapabilă. Mă apasă o greutate atât de mare, încât îmi vine să urlu, dar sunt mult prea epuizată ca să fac asta și stau doar, ca paralizată, incapabilă să fac cel mai mic lucru pe care mi-l propun. Privesc în gol… De …

Continuarea de aici.  “Aş vrea, în partea a doua a conferinţei mele, să vorbesc despre un text clasic al comentariilor despre bătrîneţe. Şi care nu se prea mai citeşte astăzi, motiv pentru care îmi permit să vi-l reamintesc, cu unele comentarii. E vorba de textul despre bătrîneţe al lui Cicero …

Viața o provoca și ajunsese la punctul în care înțelesese asta. Știa că tot ce era astăzi era datorită alegerile pe care le-a făcut. Asumate. Mai devreme sau mai târziu. Era o copilă cu încheieturi fragile, cu ochi magici ce dăruiau priviri rotunde și o putere pe toți o simțeau, …