Articole despre poem

Uneori, avem nevoie să ni se amintească ce suntem.  “Nu ești vârsta pe care o ai, Nici mărimea hainelor pe care le porți, Nu ești niște kilograme, Sau culoarea părului tău. Nu ești numele tău, Sau gropițele din obrajii tăi, Ești toate cărțile pe care le citești, Și toate cuvintele …

Există un citat care circulă pe internet – “Ia-ți un iubit care se uită la tine de parcă, poate, ai fi o minune” atribuit artistei mexicane Frida Kahlo. Doar că ea nu a spus/scris asta vreodată. Este un vers preluat dintr-un poem de Marty McConnell. Și oricât ar încerca să …

Falsele atribuiri de citate sunt o modă păguboasă pentru autorii mai puțin cunoscuți, pentru că rareori se ocupă cineva să le facă dreptate. Și chiar dacă celebritățile cărora le sunt atribuite vorbele atât de frumoase, încât le preiei și le dai mai departe, neagă că le-ar aparține, autorul tot anonim …

Aș fi vrut să scriu eu poemul acesta. Pentru că… fiecare vers. 🙂 Permiteți-mi să v-o prezint pe autoare, Sarah Russell, are site, vizitați-o, scrie minunat. Dacă aș avea trei vieți, m-aș mărita cu tine în două. Cealaltă? Poate viața aceea de acolo la Starbucks, stând singură, scriind – o …

A durut, a trecut. Am fost fericită. A trecut. Sunt eu! Sunt tot eu, dar altfel. Trăiesc! Caut, mă caut, te caut, simt, sunt vie. Exist, mă zbat, mă revolt, înțeleg, accept, mă scufund, mă cațăr. Pe viață. Trăiesc! Ard. Dau. Iau. Rănesc. Iubesc. Sunt eu! Trăiesc! Imprudent. Autentic. Nu …

Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.   Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru. Moare câte puţin cine evita pasiunea, cine preferă negrul pe …

Nu sunt o fiinţă a naturii, a spaţiilor largi, nu sunt o fiinţă a prieteniilor, a legăturilor, nu sunt o fiinţă cosmică, chiar dacă, în fapt, trupul este un altfel de univers. Terenul fertil este de la degete la creier și înapoi fără a mă plictisi vreodată, aici găsesc mereu …

În gimnaziu şi liceu, am avut doar profe de română nevizitate de har, care au încercat să ne transforme în automate de învăţat şi redat comentarii literare. Fără strop de atractivitate. Ni s-a vârât pe gât studierea literaturii ca disecţia unui cadavru. Ori ca admiraţia tâmpă în faţa unui borcan …

O femeie goală este aceea care umblă cu inima la vedere. Şi tot goliciune trupească se cheamă şi asta. Numai că sunt două feluri de trup: ăla de din afară şi necunoscutul, lăuntricul, cu viscerele lui ştiute şi nevăzute. Pe femeia asta care-şi poartă nuditatea din vorbă-n vorbă, scrisă cu …

Mă bănuiesc uneori de dificultăţi în adaptare. Rezistenţa cu care îmi înfrunt clasicismul mă irită şi îmi pune etichetă de conservatoare (unii ar zice mai curând „înapoiată”). Cu ani în urmă, când am vazut tablouri cu bestii, cu linii, hexagoane şi şuruburi, mi se părea că profanez pictura doar uitându-mă …