Articole despre ploaie

Ea de mică s-a simţit atrasă de un anume fel de linişte şi de frumuseţe pe care le-a descoperit în biserică. Mama ei o duce la slujbă duminică şi-i plăcea să-şi plimbe ochii peste icoane şi să asculte cântece şi vorbe pe care nu le înţelegea, dar care îi făceau …

– continuare de aici – – C*aie, musai să mă ajuți! I-am promis lui mama că mă duc cu Irinel să-i ducem mâța. Te rog, te duci tu? Dar ce-i cu tine, mă? Ești plouat? Nu ți-a priit vacanța de 1 Mai? – Ba da! – Unde v-ați dus până …

Aţi observat cum vremea ne influenţează stările de spirit? Sau oare stările de spirit influenţează vremea? Nu mă bazez pe experimente ştiinţifice, eu şi ştiinţa nu am mers niciodată mână în mână. Dar aţi observat cum toate veştile par proaste când plouă? Cum doare mai tare când afară sunt nori …

În duminica Floriilor, îmi plăcea să văd femeile care se întorceau de la biserică, purtând crenguțe de țițișco galben, aducător de sănătate și spor în gospodărie. Îmi plăcea graba lor spre casă, abia așteptând să răstoarne mămăliga fierbinte în mijlocul mesei și să înece în mujdei peștele din cuptor, pentru …

E o zi de august aproape londoneză, fără speranțe de soare, cu nori grei, cenușii. Cobor din autobuz cu nevralgia ținută încă sub control de Ketonalul luat de dimineață. De la stație până la cabinetul stomatologic sunt cam cinci minute. Am locuit aici, pe Strada Islazului, o vreme. Pentru câteva …

Astăzi am avut program administrativ prin casă. Am făcut ordine. În dulapuri şi în minte. Şi am vorbit cu tine. În gând. Pentru că astăzi ai venit la mine, să mă vezi, sub forma unui tip de la gaze. Care a greşit apartamentul. În loc de 44, a ajuns la …

„De ce îmi place toamna?” O întrebare care îmi taie respiraţia, ca atunci când eram boboc. Aş putea să scriu foi întregi, să o descriu în diferite moduri, niciodată la fel şi totuşi cu aceeaşi intensitate. Copil fiind, mă bucura enorm când începeam şcoala, ardeam de nerăbdare să îmbrac uniforma …

S-au cunoscut pe net. Luni întregi de conversații s-au topit în sentimente. Mai era un singur pas, cel al realului. Pe care l-au amânat amândoi cu o oarecare teamă. Dacă? Ochii lui aveau nuanțe de cognac, iar zâmbetul îi era atât de cunoscut, de parcă ar fi trăit până atunci …

După fiecare serbare de sfârșit de an școlar, drept răsplată pentru coronița câștigată, primeam de la părinții mei un cadou. Întotdeauna ceva care „să-mi folosească”. De cele mai multe ori au fost cărți. În clasa a III-a însă, am primit un ceas de mână. Frumos ceas, cu cadran vișiniu și ace …

Ţi-am dedicat jumătate din viaţa mea! Te-am aşteptat, te-am rugat, te-am iubit, am sperat, am plâns, am râs, am visat, am suferit! Da, cel mai mult am suferit şi am plâns. Nimeni nu m-a rănit niciodată aşa cum tu ai făcut-o constant. Cu toate astea, nu am încetat nicio secundă …