Articole despre plecare

Te aştept şi azi, chiar dacă tu nu ştii. Sau, poate – mă amăgesc – simţi că mă gândesc, din nou, obositor, obsedant, fără speranţă, la tine. Când ai plecat, mi-ai spus să te aştept şi eu, cu ecoul ultimelor sunete în gând, cu imaginea ta îndepărtându-te, mă ţin de …

Azi, pentru o fracţiune de secundă, mi s-a părut că te văd iar. Desigur, nu erai tu. Şi, da, ştiam că nu ai cum să fii tu. Dar ştii ce m-am bucurat? Acea particulă infinitezimală de timp în care m-am minţit că eşti tu mi-a inundat de sânge proaspăt inima …

 Ziua cea mare sosise. Visase la ea ani mulţi la rând, dar nu găsise curajul să-şi pună în practică ideile şi talentul, nu se simţea pregătită şi o speriase amploarea proiectului. O ajutase foarte mult entuziasmul şi doza de nebunie a Larei, ea se ocupase de partea birocratică, ea găsise …

Nu știu cum funcționează regulile de circulație în viață, prioritate de dreapta, în funcție de cine ajunge primul, după cum îți vine rândul sau după cum îți tună. Mă săturasem acasă, 33 de ani, o carieră pe la jumătate, al treilea copil nou născut, un soț obosit de viața de …

Mă tot gândesc de ceva timp ce aş putea să îţi ofer de ziua ta. Desigur, am o mulţime de posibilităţi şi de alegeri de făcut, dar, cumva, nimic nu pare a fi acel ceva. Apoi m-am gândit că poate să nu fie ceva material, dar totuşi aş vrea să …

Azi, nu vreau, nu pot să fac haz de necaz. Azi, nu. Azi, vreau să cred că trupul acesta al nostru e doar o carcasă şi că sufletul nu ne este doar fir de praf, că e nemuritor şi că undeva, cândva, ne vom reîntâlni cu toţii, chiar şi după …

În capătul unui hol, deschiderea unei uși ne-a adus față în față. Aproape că ne-am lovit frunțile, în timp ce eu aveam toți nervii din lume și îl înjuram în gând. A zis ceva în italiană și nu am înțeles nimic. Acum însă știu că puteam să țip la el …

Când m-am mutat în chirie, în inima orașului care m-a adoptat, nu mi-am imaginat o clipă că peste 10 ani, că atâția au trecut, o să fiu mai entuziasmată ca la început. Paradoxal, dar așa e. Și când te gândești că e vorba de o garsonieră micuță. Cosy, ce-i drept, cu …

Eu aveam nouăsprezece ani, iar ea optsprezece, deci întâmplarea a avut loc în anul de graţie 1983. Studente amândouă, acelaşi an, anul întâi, şi aceeaşi grupă, în dulcele târg al Ieşilor. Era toamnă târzie, aproape decembrie, când mi-a spus că peste câteva zile va naşte, iar eu aproape că m-am …

Dimineața mi se așeza pe palme, pe felia de unt, în cana de ceai, se întindea în toată bucătăria, amintindu-mi că o așteptasem cu nerăbdare. Toată noaptea mi se sudaseră gândurile, topind, ca într-un furnal, oțelul unor treceri de oameni cu patimă. Lumea se încrâncenase, ieri, în jurul meu, iar …