Articole despre plecare

Atunci când a aflat că i se va naște primul nepot, mama nu-și mai încăpea în piele de bucurie. Fericirea ei era umbrită, însă, de faptul că era conștientă că nu-i va putea cânta chiar ea cântecele de leagăn. Și nu-l va putea strânge în brațe, atunci când va visa …

Suflete plouate se plimbă în gări părăsite. Trag după ei geamantane pline cu amintiri și clipe de fericire. Au adăugat acolo și tristețile, frustrările și dezamăgirile lor. Și-au acceptat, într-un sfârșit, viața așa cum e ea. Și-au adunat în bagaj toate visele și au plecat în grabă să prindă trenul …

O inimă plină de amintiri dragi, o familie primitoare care mă așteaptă mereu cu drag „acasă”, o casă devenită prea mare și pustie, dar care păstrează în ea toate amintirile unor zile și nopți pline de oameni dragi, de momente speciale, de mâini înghețate în jurul sobei, de glasurile gălăgioase …

Nu îndrăzni să alungi primăvara din corpul meu, e încă atât de verde! Nu-mi încheia rochia, admiră-mă, scoate-mă din ea, fă-mă să țip, să te lovesc, să-ți urlu: „De ce-ai plecat??? Nu știai că anul încă nu s-a încheiat? Că vreau iar primăvară în corpul meu? Să-mi curgă prin vene, …

Ajungi uneori în acel punct al vieţii în care, deşi eşti perfect conştientă de cât de nefericită te face o situaţie sau o anumită persoană, continui să te întorci din nou şi din nou în acelaşi punct. Pentru că da, viaţa bate filmul de multe ori şi pentru că da, …

A plecat de-acasă cu vreo lună înainte de sărbătorile de iarnă. Rămăsese fără serviciu şi nu voia în niciun fel să fie întreţinută, zicea ea. Avea ceva mai mult de 30 de ani, dar în ultimul timp ai fi putut să-i dai, pe cinstite, vreo treizeci şi şapte – treizeci …

– continuare de aici – Joi. Ultima zi din septembrie. Plec. Mi-am îndesat în geamantan o carte, doi chiloți, niște șosete și lucruri inutile care să nu mă lase să îngheț. A, da, și două moltoane de viață caldă. Trai pe care probabil nu am să-l mai gust. M-am destăinuit. …

– continuare de aici – Astăzi, în timp ce mă spălam pe dinți, m-am privit cu adevărat în oglindă. M-am uitat în ochii mei timp de un minut și mi-au dat lacrimile. Omul acesta, ce stă aici în fața mea și își spală dinții cu o periuță de dinți electrică, …

Mno, dacă nu răspunse nimeni apelului meu umanitar, dacă nu mai vru niminia, plecai singur spre ‘ceale tărâmuri măslinoase & muroase, că e plin de mure în Corfu și nu se atinge nimeni de ele. Fac bagaju’ rapid și-l înghesui într-o ditamai straița, un troller deșelat cu două roți, nu ca …

Îi lipseṣte. Nu că i-ar fi ocupat la modul excesiv viaṭa, nici că s-ar fi agăṭat obsesiv una de cealaltă, învăluindu-se în valuri de duioṣie exacerbată. Relaṭia lor a fost întotdeauna cam ca de la adult la adult, răpindu-i Anei bucuria alintului copilăresc. Că Elena a fost de timpuriu măcinată …