Articole despre plecare

Au venit toamna și nopțile albe. E frig, dar nu fug. E frig și înăuntrul meu, dar de data asta, nu îmi e frică. Simt cum liniștea îmi cuprinde trupul și înțeleg pentru prima dată că nu e despre mine. Nu e despre alegerile mele, despre fricile mele, despre gândurile …

Niciodată nu vei ști câte lacrimi am vărsat, încât aș fi putut umple un lac secat pe timp de secetă. Nu vei ști că gândul la tine e durere – multă, adâncă, mistuitoare, și doar uneori bucurie – tristă, amară, indolentă. Nu vei ști de câte ori lumea mea s-a …

Zici că vrei să îl aștepți, poate va veni într-o bună zi în genunchi la tine, cu lacrimi în ochi, regretând tot și murind de iubire pentru tine. Acum dă-ți două palme și uită-te în oglindă! Pe cine, ce aștepți? Cât timp a trecut de când îl aștepți? O săptămână, două săptămâni, o …

După zece ani de „pribegie”, zece ani petrecuți în străinătate, am ales drumul spre casă. Nu o să vă spun că mi-a fost greu acolo, căci nu este un secret pentru nimeni că majoritatea dintre emigranții români nu pleacă de dragul aventurii, și nici n-o să mai insist asupra dificultăților …

Dragul meu, Ai plecat cu o umbră de dezamăgire în ochi. Apucaseși să observi probabil vaga mea iritare, acumulată numai din neputința că nu te puteam opri. În loc să dau curs gândului, m-am îmbufnat și am tăcut. Să rămâi aici, lângă mine, unde sufletul îmi tresare de fiecare dată …

– continuare de aici – Viața Elinei se transformase treptat într-un coșmar din care nu se mai putea trezi. Weber apărea dimineața sau peste zi, când știa sigur că este singură, luând-o de fiecare dată prin surprindere. În primele două astfel de ocazii, se înfățișase cu insolență chiar la ușă, …

Mi-am dat seama de-abia zilele trecute – sau, mai degrabă, mi-am adus aminte de asta, într-un fel de stare de semitrezie de dimineață fiind (bun, hipnagogică, da, ok, n-am vrut să folosesc termenul, da’ asta e) – că, de câteva ori bune în viața mea de până acum, am făcut …

Aveam vreo șaisprezece ani. Eram la vârsta aceea critică, prea mare să mă mai joc în fața blocului și prea mică să merg cu un băiat la cinema, numai bună de stat în casă. Mă simțeam ca într-o colivie, în apartamentul părinților mei de la etajul trei. Aveam voie, dacă …

Au trecut 20 de ani de când ne-am despărțit și nu a fost zi în toți acești ani în care să nu mă gândesc măcar o clipă la tine. Eu am fost cea care a plecat și gândul ăsta mă alină ușor. De ce, o să întrebi? Cu o logică …

Nu ştiu ce vreau exact, dar ştiu ca aşa nu mi-e bine. Eu sunt destul de absolută şi radicală. Pretind mult, dar ofer şi mai mult. Nu îmi place să mă complac în situaţii de compromis. Ştiu că viaţa cere de multe ori compromisuri, dar trebuie să vezi pe care …