Articole despre plâns

O vedeam pe nevastă-sa destul de des. O întâlneam pe stradă, și mă gândeam că trebuie să lucreze în aceeași zonă cu mine. Mi-era antipatică fără motiv și asta îmi displăcea. În fond, el nici măcar nu a fost vreodată pe lista celor pe care i-am iubit… însă m-a abandonat într-un moment …

Frustrare. Neputință. Țipăt. Lacrimi. Prieteni. Bucurie. Magie. Suferință. Râset. Râsete isterice. Zâmbete. Strângeri de suflet. Îmbrățișări, multe, multe. Nopți nedormite. Control. Neputință. Neputință. Durere. Fericire. Feeeericire. Vis. Împlinire. Visare. Dor… Fugă. Regăsire. Rugăciune. Empatie. Dragoste… Când ajungi în anul doi la facultatea de teatru, cred că n-ai cum să nu …

Fetița plânge. La început doar schițează o grimasă cu colțurile guriței în jos, apoi începe să plângă țipat, aproape să se tăvălească pe jos și strigă din toți rărunchii: – Mamaaaaa! „Să vezi ce-o să o certe acuma, că n-a fost cuminte!” Îmi vine mie să merg spre ea și …

Alexandra Furnea este unul dintre supraviețuitorii de la Colectiv. Astăzi, după doi ani, a reușit să descrie  prin ce-a trecut. Din comentariile lăsate la articol se vede că destui n-au putut citi până la capăt. Prea multă suferință… neomenești chinuri. Cu un imens nod în gât, vă rog să citiți. Până la capăt. …

Eram prin clasa a IV-a, când am văzut în dulapul mamei (care făcea și croitorie în timpul liber), o rochiță roșie de vară, fără mâneci, cam de mărimea mea, aproximasem eu. Mi-au ieșit ochii ca la melc privind-o, pentru că, deși nu eram dintr-o familie săracă (chiar deloc săracă), rar …

Și… dacă aș plânge? Hm? Dacă aș lăsa lacrimile să-și curgă neputința pe obraji? Cum ar fi? Dacă le-aș lăsa în voie să strige, să umple și să descătușeze? Așa am auzit că se întâmplă. Ce-ar fi dacă aș face-o? Oare m-aș obișnui cu așa ceva? Mi-ar curge mereu, după …

Mă privesc în oglinda mea mentală și îmi place ce văd. Chiar îmi place. Am realizat că am o putere de regenerare fantastică. Chiar dacă viața și oamenii care o traversează pe a mea au ca preocupare principală câteodată dărâmarea mea. Mă chircesc și plâng din tot sufletul, apoi îmi …

– continuare de aici – De când a plecat Zelda, lumea mi se pare un loc foarte strâmt. Cam la fel de strâmt precum colțul pedepselor din copilăria mea. Era un spațiu dintre un dulap mare de lemn masiv, un filodendron ce ocupa jumătate din cameră, și colțul ferestrei, care …

– continuare de aici – În primul rând, am fost convins că nu există viață după ce pleacă Zelda. Că totul se stinge ca lămpile de la buticul din colț, pe care scrie cu litere lăbărțate și roșii Madam Tutzi. Dar așa cum a existat dimineață după noaptea în care …

Nu-ți plânge de milă acum, nu are cine să te asculte! Nu ți-am spus să nu folosești anumite cuvinte? Dacă ești prea sinceră, brutal de sinceră, pot deranja, pot zgâria, se pot înfige! El are urechi de elf, sensibile, îi poți periclita auzul! Timpanul lui nu va mai deosebi cuvintele …