Articole despre plâns

Am o problemă. M-a procopsit Dumnezeu cu un nou coleg. E un italian micuț, delicat, slăbuț, palid, cu ochii albaștri, cu pielea întinsă ca un pergament (îmi dă senzația că nu prea i-a ajuns materialul Creatorului și s-a cam cârpit). Noul meu șef mi l-a prezentat la începutul lunii, m-a …

Am fost ultima generație care nu a iubit pe fugă M-am născut în ’89 și nu mi-a lipsit nimic. Am fost ultima generație pentru care timpul a mai avut încă răbdare. Ultima generație. Am alergat desculți și goi pe străzi care vor avea până la sfârșitul lumii același nume: „străzile …

„Să dai, să dai, iată marea fericire a vieţii. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile… să-ţi trăieşti aventurile, să-ţi trăieşti durerea… să înhaţi raza de bucurie care fuge, să-ţi arăţi dinţii frumoşi în râsul pe care nişte ochi umezi …

Urlă, inimă! Urlă-ți durerea! Dă-i foc, fă-o scrum, ca de fiecare dată! Doare… Doamne și încă cum! Transformă-te într-un lup sălbatic, înăbușește-ți sentimente, gânduri, trăiri, tot… scoate-ți colții și mușcă bucată cu bucată din luna plină sub care ai dăinuit o viață întreagă. Cea plină de mistere, promisiuni mincinoase și …

Ce vrei, dragule, să auzi? Ce vrei să știi? Să-ți spun câte ceva despre viața mea? Că tot insiști. Na. S-o dau pe șleau. Trebuie să ajungă și la tine odată. Surprinzător, dar… eu nu sunt bine. De fapt, nu sunt bine deloc. Sună straniu, nu? Cum să nu fie bine? …

Mă apuc să dau cu aspiratorul. Mi-e plin capul de gânduri. Ca viermii împăratului Irod forfotesc gândurile în capul meu. Tăceți naibii din gură! De ce-mi curg lacrimile? Nu zic unii că-s eu o femeie cu c*aie? Ce-o mai fi şi aia? Că eu n-am văzut niciuna plimbându-se cu testicule …

Plângea uşor. Oamenii nu îl suportau din această cauză. Chiar de se distrau pe seama lui, pe urmă se plictiseau şi nu ştiau cum să scape mai repede de imaginea bărbatului care plângea instantaneu fără să aibă motive serioase. La cea mai mică adiere sentimentală pe care interlocutorul o lăsa …

Din ciclul: Sunt plină de amintiri! Un vechi cântec italian sună cam așa: La vita e un gioco, mischia le carte/ chi vince ride, chi perde, piange! Viața e un joc, amestecă, deci, cărțile, cine câștigă râde, cine pierde plânge! Eu aş completa: jocul devine şi mai frumos dacă învățăm …

– continuarea de aici – Așadar, vă povesteam cum gesticulam eu cu parul vâlvoi, furioasă ca o adevărată siciliană, făcându-l cu ou și cu oțet pe bietul meu coleg Adriano, care venea din Lecce, amenințându-l şi abia abținându-mă să nu-l calc în picioare, convinsă că el suna ca disperatul, tulburându-mi mie somnul …

– continuare de aici – – 3 – – Sunt în bucătărie, șopti Stella ca pentru ea. O secundă se întrebă dacă într-adevăr este în bucătărie sau într-un vis. – Sunt în bucătărie, își auzi propria voce, clară și reverberantă. Ca la o comandă magică, Jaquiron se materializă în bucătărie. …