Articole despre plamani

Încep prin a spune așa: am făcut tot ce a fost posibil, fără a merge în extrema nejustificabilă științific, să mă păzesc. Am purtat mască, am folosit dezinfectant, am limitat până la strictul necesar deplasările, chiar m-am mutat din oraș, izolându-mă într-o comunitate mică, sigură, m-am certat urât cu oameni …

Vecinii mei din Italia sunt refugiați din Africa, din Nigeria, o familie mereu zâmbitoare, fetițele lor au părul împletit în codițe cu zeci de fundițe de toate culorile. Ne salutăm și vorbim uneori, așa cum s-a întâmplat zilele trecute când ei se pregăteau să iasă cu copiii în parcul de …

Mesajele transmise de o autoritate către omul de rând sunt hipnotizante, deoarece vin de la o entitate superioare către una inferioară; fie că vin de la doctor, judecător, poliție, titluri din mass-media sau un guvernator – toate produc un efect cu bătaie lungă în mintea și inima omului care ascultă: …

Foști fumători îmi spuneau că și după multă vreme (chiar ani) de la renunțare, uneori tot mai visează că fumează. Eu nu am decât o lună și o săptămână de când sunt o “fostă”. Azi noapte am visat cum căutam să cumpăr țigări neosticks de-ale mele. Nici măcar nu știam …

Eu, vă mărturisesc sincer, aveam o bănuială. Cam din ziua în care am împlinit 20 de ani. Numai că uite, a trebuit să mai treacă încă pe atât, ca să mi se confirme: semnele de îmbătrânire apar de la 20 de ani. Pe rând, pe nesimţite, până când, într-o zi …

Dragul meu, Mi-e dor de tine. Atât de dor, încât nu îmi ajunge să îți aud vocea. Vreau să îți scriu. La telefon suntem prea ocupați cu a ne depăna amintiri și visuri: de iubire, de trăire, de prezent, și trecut, și viitor. Iar când vorbim, nici nu ne pasă …

Graţie unui amic în primul rând virtual, de ceva vreme alerg. În toamna lui 2014, în (cumva) istorica zi de 17 noiembrie, am răspuns unui îndemn la o mişcare umanitară, menită să sprijine un copilaş bolnav şi neapărat operabil în străinătate. În schimbul sumei pe care o donai, te angajai …

Mi-a rămas restul nopţii mie. Să-l odihnesc, deşi n-avea nevoie. Ar fi vrut să tacă în comun, să zâmbească şi să-şi ţină minte visele care-l vor făptui câteva ore. Le-a deschis lor fereastra şi a venit doar unul. Se făcea că erau doi oameni care aveau mâini. Una el, una …

Aş fi vrut să scriu în aşa fel, încît fiecare cuvînt, auzit (mai ales cel şoptit…) să-şi lase ultima silabă pe pat, moale, ameţită, sfîrşită într-un abandon plin de promisiuni şi împliniri tainice, pătînd aşernuturile în lumina copleşitoare a după amiezii de atunci, din copilărie… Mama, la vreo 35 de …

Călătorului îi stă bine cu drumul și acum toată lumea e în vacanță. Sunt o călătoare împătimită. De când reușesc singură, călătoresc într-o țară diferită pe an și anul ăsta aproape renunțasem la ideea că pot pleca. Imediat ce m-am pus pe picioare, am început să mă gândesc unde aș …