Articole despre plaja

De ce femeile devin atât de acre? De ce au fețele atât de încruntate și brăzdate de riduri? De ce nu pot zâmbi încă soților lor sau nepoților? Am stat zile în șir pe o plajă din România, o plajă ok, cu oameni normali. Am văzut părinți tineri cu copii mici …

Din ciclul: „Sunt plină de amintiri” În perioada aceea, când mergeam cu dureri de stomac la muncă și cu nervii întinși ca un arc, simpaticul meu șef italian (șobolanul) insista să ne vedem cu toții și în unica zi liberă… Din spirit de solidaritate cu ceilalți colegi, participam la întâlniri, …

– continuare de aici – Stella stătea sprijinită cu fruntea de sticla rece a ferestrei cortină. În spatele ei, un birou somptuos: lemn lăcuit, lămpi, tablouri în ramă. În față, acoperișuri oțelite, reci, ușor bătute de ploaie. Nu era o zi urâtă. Era doar rece. Totul părea înghețat în timp. …

Viața din spatele ecranului de calculator din spatele termopanelor groase ale clădirii din sticlă are farmecul ei. Te instalezi în fața ecranului de 17 inci și-ți creezi propria „bulă”. O bulă, două bule, un infinit de bule. Spațiul tău de dincolo de lume. Și-n „bula” proprie începi să tastezi, să tastezi, să …

Anul ăsta este cam “așa și așa” – cât să-ți dorești să treacă cât mai repede, că-s clipele contagioase. Trec lunile – vreo cinci de la ultima “Mare” – destul de mică și relativ obositoare vacanță. Se face într-o bună dimineață august, se golesc străzile, se repară porțile de la metrou, …

„Chiar ṣi aici trăiesc oameni?” (turist englez de pe un vas de croazieră) O colegă de serviciu îmi trimisese un mesaj prin care mă anunṭa entuziasmată că e la Sfântu-Gheorghe, în Delta Dunării. Abia ajunsesem acasă. Un licăr de lumină ṣi-a făcut loc în genunea minṭii mele obosite: mă duc …

Plan de vacanţă: pun ceasul la 05.00, alerg pe plajă pentru tonus muscular şi figura perfectă, bronz impecabil, mi-am luat outfit roz fosforescent – din nou la modă – ca pe vremea când dansam disco… Scriu cartea care mă aşteaptă de doi ani. E despre naştere naturală. Am o misiune. Fac spitalul. …

Este dimineață. Soarele a apărut și s-a cățărat vesel pe răsărit. M-am trezit cu o stare bună de dispoziție înaltă. Îmi fac tabieturile specifice acestui moment al zilei, ca orice femeie care se respectă. Până la ora 9 sunt gata. Cu tot. Port o fustă scurtă și un tricou gri …

Nu-mi repugnă goliciunea. Decât atunci când iese din limitele decenței. Mă aflu pe plajă. Stau cuminte, întinsă pe cearșaf și privesc relaxată în jur. Nu, nu cu insistență. Pot să remarc detalii, chiar dacă nu explorez cu luare-aminte. Soarele strălucește frumos, vântul bate atât cât îmi place mie: nici prea …

Nu a trăit niciodată după reguli. A trăit așa, la alegere. Se ghida după momentul care se ivea. Spontan. El și timpul erau buni prieteni. Se mulau unul dupa celălalt, se așteptau reciproc, trăiau într-o simbioză perfectă, unul îl zbura, celălalt îl trăia. De aceea, el nu îmbătrânea: prietenia își …