Mi-e dor de tine, mămică!
Ştefan zâmbi obosit, cu o undă de persiflare pe buze, ca omul care are multe în cap, dar nu se poate face înţeles, apoi continuă: – Începe să mi se arate clar lumea în care trăiesc. Văd valurile de oameni buni care părăsesc zilnic România. Oamenii ăștia ar trebui să rămână …