Articole despre pisici

Toată lumea mă întreabă de ce nu mai scriu. Pentru că nu pot. Îți trebuie o stare să scrii. Apoi, voi, toți, așteptați ca eu să fiu haioasă, să fiu ironică, să fac mișto de mine sau de alții. Iar eu nu pot, pentru că mă doare. Acum două săptămâni …

Merg la părinţi cam o dată pe lună. De cum văd din depărtare luminile oraşului (de obicei ajung seara) simt cum totul se schimbă în mine, cum parcă nu mai ajung! La mine pe stradă pot să merg cu ochii închişi, atât de bine sunt întipărite în minte fiecare piatră, …

“Știam din lecturile din marea literatură că Iubirea implică Suferință și am fi făcut bucuroși practică la Suferință, dac-ar fi existat o promisiune implicită – poate chiar logică, de ce nu? – că o să vină și Iubirea. Asta era încă una dintre temerile noastre: că Viața nu avea să …

Îşi mai aminteşte cineva? Cum trăiam fără toate beneficiile lui? De la descoperirea focului şi a roţii, omenirea nu a mai făcut un pas aşa de mare în evoluţia sa. Cum existam în lipsa lui? Fără să fi putut etala acareturile, vacanţele, trupurile, chipurile, ţoalele, înţelepciunea, pisicile şi căţeii, statusul …

Când pleci din țara ta, n-ai cum să ocolești momentul când oricât de frumos, oricât de nou, oricât de magnific este unde ești, ți-e dor. Azi mi-e dor. Mi-e dor de România, mi-e dor de tata, mi-e dor de mama, mi-e dor de cățelul meu, mi-e dor de ora de …

Nu mă pot lăuda că urmăresc piaţa de publicitate, nici acţiunile de promovare. Fluturaşii din cutia poştală îi arunc fără să-i citesc, dacă aud la telefon: „Bună ziua, sunt Margareta Vasiloiu şi am să vă dau o veste excelentă…” spun imediat „Nu, mulţumesc” şi închid, am un bun record personal …

Era spre sfârșitul anului școlar. Clasa a III-a, cred. Una din puținele după-amieze în care putusem să ies afară să mă joc. Mă jucasem cu pisicile lui Costel, vecinul de la parter. Costel și nevastă-sa stateau pe balcon și râdeau. Curând după aceea au vândut apartamentul, s-au mutat la țară, …

Azi nu mai pot încălța pantofii mei negri bine lustruiți. Pisica lui Philipe, care nu mă are la inimă, mi-a mâncat șireturile. A făcut-o metodic câteva nopți la rând, discret, ca să nu observ. În timp ce pisica care mă are la inimă și care chiar este un pic îndrăgostită, …

Mai am jumătate de oră pâna voi ieși în oraș. Azi merg la Tosca. Sentimentul care mă urmărește de câteva zile bune e ciudat. Sunt în cel mai liber oraș din lume și pot face orice aș dori. Aș putea să ies în stradă să cânt “Mulți ani trăiască!” trecătorilor …

Se tot întreabă lumea cum de sunt tot ne-nevastă. Firesc poate, dată fiind onorabila-mi vârstă de 35 de ani, tot mai curând 36. Păi, să începem cu originile vieții și ale dragostelor din care încă mă hrănesc cu sete. Prima dragoste, pe la 4-5 ani, Bogdănel. Heheeei, ce de iubireee… …