Articole despre pisica

Era ultima vacanță. Trecusem peste examene, dar tot mai rămăsese ceva din vară. Era timpul să ne vedem de viață, să ne căutăm un serviciu, să ne căsătorim. Vocea conștiinței pure își fixase megafoanele pe un comunicat important pentru țară: ne mai fusese îngăduit să copilărim cinci-șase ani, dar venise …

Am cunoscut-o undeva pe la răspântia dintre școala primară și gimnaziu. Ba nu, chiar la intrarea în gimnaziu. Ne aliniaseră în ordine alfabetică. Mă temusem să nu rămân iar în coadă de pește. Eu, un W. Când colo și ea era tot un W. Patru V-uri ca bucuria celor patru …

Este aproape un an de zile de când am o relaţie. Eu, despărţită, cu un băiat de un an şi jumătate din fosta relaţie. El, divorţat, cu o fetiţă de 11 ani din fosta căsnicie. Este prima relaţie în care simt că exist şi eu. Până acum nu am simţit …

Stau singură cu pisica și aștept. O aștept. Prima așteptare. Nu foarte lungă, două ore, atât durează examenul. „Să nu vii după mine!”, îmi spune și eu, ca orice mamă ascultătoare, nu mă duc după ea. Deși mi-ar fi fost poate, mai ușor. Aș mai fi stat cu vreun părinte …

Când am împlinit douăzeci și cinci de ani, chiar atunci, la miezul acelei nopți de august, am fugit dintre prietenii mei, de la petrecerea care se dădea la mine acasă, în cinstea mea. Alexandru m-a căutat toată noaptea și m-a găsit într-un leagăn dintr-un parc pe jumătate abandonat. Mă găsise …

Azi, în ziua a patra a lunii mai, anul 2020 după Hristos, am fost izgonită din rai prin numai câteva cuvinte: „nu-i zi lăsată de la Dumnezeu să nu-ți tacă gura aia spurcată”. Și nu, n-a fost din cauza ei, cu toate că și ei pot avea o gură spurcată …

M-am tot gândit ce să scriu în aceste zile febrile pentru întreaga lume, și când zic febrile, din păcate, nu vorbesc metaforic. Încă de la început mi-am asumat faptul că această rubrică va fi una educativă, eu voi fi profa’ de make-up și vă voi îndruma în cultivarea unei imagini …

– Iubi, ți-am mai zis, nu o forța dacă vezi că nu te vrea! Da… cred că nici tu nu mă mai vrei, mormăi eu încet. – Ce-ai spus? continuă ea cu o voce înțepătoare de profesoară iritată. – Nimic, iubi, nu am zis nimic, răspund eu, dezlipindu-mi mâinile de …

Sunt, mai degrabă, genul cat-lover. Miți o demonstrează cu vârf și îndesat. Până s-o primesc cadou, nici nu-mi puneam problema că mi-aș putea împărți viața și casa cu o felină, dar uite că sunt multe lucruri pe care nu le știm despre noi și pe care le aflăm, uneori, complet …

– continuare de aici – Au urmat câteva luni foarte urâte, luni în care am cunoscut pentru prima oară sentimentul de ură. Dragostea adevărată, pătimașă, cu fluturi în stomac nu mi-a fost dat să o cunosc, dar ura a năvălit că o boală incurabilă în sufletul meu. Eram extenuată. O …